On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA
Editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1997
(“Psalter”, the Publishing House of the Biblical and Missionary Institute of the Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1997)

DIN CUVΒNTUL ΞNAINTE LA PSALMI

AL SFΒNTULUI VASILE CEL MARE

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare. Ea a fost scrisă de Duhul Sfβnt pentru ca să găsim ξn ea, ξntocmai ca ξntr-un spital sufletesc, la care să vină toţi, doctoria potrivită pentru boala fiecăruia. Căci este scris: "doctoria este aceea care va face să ξnceteze suferinţele cele mari".

Ξntr-adevăr, altceva ne ξnvaţă cărţile profeţilor, altceva cele istorice, altceva Legea şi altceva ξndemnurile date prin Proverbe. Cartea Psalmilor ξnsă cuprinde ξn sine tot ceea ce este mai folositor ξn toate. Ea profetizează cele viitoare, ξnsemnează fapte istorice, dă legi pentru viaţă, arată ce trebuie să facem şi, ca să spunem ξntr-un singur cuvβnt, este o adevărată comoară de ξnvăţături bune, punβnd la ξndemβna fiecăruia, după sβrguinţa lui, tot ceea ce ξi este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului şi aduce cβt se poate de grabnic ξnsănătoşirea celui de curβnd rănit. Ξngrijeşte de cel bolnav şi păstrează ξntreg pe cel sănătos. Ξn genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vieţii omeneşti caută să se cuibărească ξn suflete, să fie ξndepărtate, şi la aceasta ajunge prin crearea ξngrijită a unei stări sufleteşti pline de bucurie şi de plăcere, care face ca ξn suflete să ia fiinţă cugetele cele ξnţelepte.

Astfel, fiindcă Duhul Sfβnt ştie ce greu este să fim ξndrumaţi pe calea virtuţii, din cauză că noi dispreţuim viaţa cea ξnaltă, ca unii care suntem ξnclinaţi ξntotdeauna către plăcere, ce a făcut? El a ξmpreunat laolaltă cu dogmele plăcerea cantului, pentru ca, fără de ştirea noastră, odată cu bucuria şi frumuseţea celor auzite să primim şi folosul care rezultă din cuvintele pe care le auzim. De altfel tot asemenea fac şi doctorii cei ξnţelepţi atunci cβnd au de dat bolnavilor doctorii amare: căci ei le amestecă mai ξntβi cu miere şi numai după aceea le dau celor ce nu ar putea să le ia altfel. Deci, aceasta este cauza care a făcut ca să se ajungă şi pentru noi la cβntările acestea pline de armonie ale psalmilor, pentru ca cei care-i vor citi să creadă că fac cβntări, iar ξn realitate să-şi cultive sufletele. Căci adevărul este că niciodată cineva nu a ieşit din biserică păstrβnd cu uşurinţă ξn minte cuvintele apostolice sau profetice, fie ele oricβt de simple, ξn timp ce cuvintele psalmilor le cβntă toţi credincioşii şi nu arareori s-a ξntβmplat ca cei care din cauza mβniei arătau ξntocmai ca fiarele sălbatice, de ξndată ce au ξnceput să cβnte vreun psalm, la un loc cu alţii, să se ξntoarcă apoi de acolo cu sălbăticia din suflet ξmblβnzită, datorită cβntecului.

Psalmul este liniştea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei şi al valurilor gβndurilor. El face să slăbească mβnia sufletului şi ξnfrβnează pornirea către patimi; este tovarăşul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care ξmpacă pe cei ce-şi poartă vrăjmăşie. Căci cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmaş al altuia, atunci cβnd ξşi uneşte glasul la un loc cu el, pentru a da laolaltă laudă lui Dumnezeu? Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun: iubirea, făcβnd din tovărăşia laolaltă a glasului un fel de trăsura de unire ξntre oameni; adunβnd pe credincioşi laolaltă ξntr-un singur glas de cor, psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului ξngeresc, arma pentru teama de noapte, linişte pentru oboseala zilei, pavăză şi mβngβierea oamenilor credincioşi, iar pentru femeile credincioase una din cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile să se arate locuite şi patimile să fie ξnfrβnate. Ξnceput pentru ξncepători, el este creştere pentru cei care propăşesc pe calea virtuţii şi sprijin pentru cei care merg pe calea desăvβrşirii. Psalmul este glasul Bisericii; el ξnveseleşte sărbătorile şi face să se nască ξn inima credinciosului dorul după Dumnezeu. Chiar şi din inimile de piatră psalmul stoarce lacrimi. El este o faptă ξngerească, o trăire cerească, o mireasmă duhovnicească. Ce poate fi mai ξnţelept, oare, ca această povaţă a ξnvăţătorului care ne ξndeamnă să cβntam, pentru ca ξn acelaşi timp să şi ξnvăţăm cele ce ne sunt de folos? Nu se ξntipăresc, oare, ξn felul acesta, ξn sufletele noastre şi mai bine ξnvăţăturile? Căci este de ştiut că ξnvăţăturile care se dau cu sila nu pot să dăinuiască ξn suflete, pe cβnd ξnvăţăturile care pătrund ξn suflet cu plăcere şi bucurie rămβn de-a pururi. Ce nu poate ξnvăţa cineva din psalmi? Măreţia bărbăţiei, exactitatea dreptăţii, ξnsemnătatea ξnfrβnării, desăvβrşirea judecăţii, chipul ξn care trebuie să rabde şi tot ceea ce se poate spune despre lucrurile cele bune. Numai aici poate să se găsească teologia cea desăvβrşită, aici prezicerea venirii ξn trup a Domnului Hristos, aici ameninţarea judecăţii celei veşnice, aici nădejdea ξnvierii, aici teama de iad, aici făgăduinţa măririi ce ne aşteaptă, ca şi dezvăluirea tainelor celor nepătrunse, căci toate se găsesc adunate aici, ξn Cartea Psalmilor, ξntocmai ca ξntr-o comoară bogata, care este pusă la ξndemβna tuturor. Şi, dacă este adevărat că există mai multe instrumente muzicale, nu este mai puţin adevărat că profetul a armonizat cartea aceasta cu instrumentul numit psaltire, pentru ca, după cum se pare, el a voit să arate cu aceasta harul Duhului Sfβnt care răsună ξn ea, ξntrucβt dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea ξşi are cauza sunetelor venită din sus. Ξntr-adevăr, la chitară şi la liră sunetul răsună dedesubtul locului unde sunt atinse coardele şi numai psaltirea dintre toate instrumentele muzicale primeşte sunetele din partea de sus a ei, ξndemnβndu-ne cu aceasta ca şi noi să ne deprindem a căuta cele de sus şi să nu ne dedăm patimior trupului, din cauza plăcerii ce ne-ar da-o cβntecul. Dealtfel, mai cred ca cuvβntul profetic, prin construcţia instrumentului acestuia, a voit să ne arate un lucru adβnc şi ξnţelept, că adică toţi cei plini de grijă ţi cu sufletele senine pot fi uşor conduşi pe calea care duce către cele ξnalte.