On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA
Editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1997
(“Psalter”, the Publishing House of the Biblical and Missionary Institute of the Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1997)

CATISMA A ŞASEA
 
 

PSALMUL 37

Un psalm al lui David, pentru pomenirea sβmbetei.

1. Doamne, nu cu mβnia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

2. Că săgeţile Tale s-au ξnfipt ξn mine şi ai ξntărit peste mine mβna Ta.

3. Nu este vindecare ξn trupul meu de către faţa mβniei Tale; nu este pace ξn oasele mele, de către faţa păcatelor mele.

4. Că fărădelegile mele au covβrşit capul meu, ca o sarcină grea au apăsat peste mine.

5. Ξmpuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele de către faţa nebuniei mele.

6. Chinuitu-m-am şi m-am gβrbovit pβnă ξn sfβrşit, toată ziua mβhnindu-mă umblam.

7. Că şalele mele s-au umplut de ocări, şi nu este vindecare ξn trupul meu.

8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimii mele.

9. Doamne, ξnaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.

10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine.

11. Prietenii mei şi vecinii mei ξn preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.

12. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.

13. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.

14. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are ξn gura lui mustrări.

15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,

16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi cβnd s-au clătinat picioarele mele, ξmpotriva mea s-au semeţit.

17. Că eu spre bătăi gata sunt, şi durerea mea ξnaintea mea este pururea.

18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi ξngriji pentru păcatul meu;

19. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au ξntărit mai mult decβt mine şi s-au ξnmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.

20. Cei ce ξmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea.

21. Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine,

22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mβntuirii mele.

PSALMUL 38

Ξntru sfβrşit, lui Iditum, o cβntare a lui David.

1. Zis-am: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;

2. Pus-am gurii mele pază, cβnd a stat păcătosul ξmpotriva mea".

3. Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a ξnnoit.

4. Ξnfierbβntatu-s-a inima mea ξnăuntrul meu şi ξn cugetul meu se va aprinde foc.

5. Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut, Doamne, sfβrşitul meu,

6. Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte".

7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic ξnaintea Ta.

8. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază.

9. Deşi ca o umbră trece omul, dar ξn zadar se tulbură.

10. Strβnge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.

11. Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este.

12. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.

13. Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.

14. De tăria mβinii Tale, eu m-am sfβrşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om

15. Şi ai subţiat ca pβnza de păianjen sufletul său; dar ξn deşert se tulbură tot pămβnteanul.

16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,

17. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei.

18. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai ξnainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

PSALMUL 39

Ξntru sfβrşit, un psalm al lui David.

1. Aşteptβnd am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine.

2. A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului

3, Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a ξndreptat paşii mei.

4. Şi a pus ξn gura mea cβntare nouă, cβntare Dumnezeului nostru;

5. Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui ξn Domnul.

6. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase.

7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gβndurilor Tale;

8. Vestit-am şi am grăit: ξnmulţitu-s-au peste număr.

9. Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai ξntocmit.

10. Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: "Iată vin!

11. Ξn capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta ξnăuntru inimii mele".

12. Bine am vestit dreptate ξn adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.

13. Dreptatea Ta n-am ascuns-o ξn inima mea, adevărul Tău şi mβntuirea Ta am spus.

14. N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău ξn adunare mare.

15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi ξndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.

16. Că m-au ξmpresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele şi n-am putut să văd;

17. Ξnmulţitu-s-au mai mult decβt perii capului meu şi inima mea m-a părăsit.

18. Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.

19. Să fie ruşinaţi şi ξnfruntaţi deodată cei ce caută sufletul meu ca să-l ia pe el.

20. Să se ξntoarcă ξnapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;

21. Să fie ruşinaţi ξndată cei ce-mi zic mie: "Bine, bine".

22. Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mβntuirea Ta: "Mărit să fie Domnul!"

23. Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va ξngriji de mine.

24. Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi.

Slavă...

PSALMUL 40

Un psalm al lui David, spre ξnţelepţire, fiilor lui Core.

1. Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; ξn ziua cea rea ξl va izbăvi pe el Domnul.

2. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pămβnt şi să nu-l dea ξn mβinile vrăjmaşilor lui.

3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; ξn aşternutul bolii lui să-l ξntărească pe el.

4. Eu am zis: "Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie".

5. Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicβnd: "Cβnd va muri şi va pieri numele lui?"

6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia.

7. Ξmpreună ξmpotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; ξmpotriva mea gβndeau de mine rele.

8. Cuvβnt nelegiuit spuneau ξmpotriva mea, zicβnd: "Nu zace, oare? Nu se va mai scula!"

9. Chiar omul cu care eram ξn pace, ξn care am nădăjduit, care a mβncat pβinea mea, a ridicat ξmpotriva mea călcβiul.

10. Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti lor.

11. Ξntru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine.

12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai ξntărit ξnaintea Ta, ξn veac.

13. Binecuvβntat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac şi pβnă ξn veac. Amin. Amin.

PSALMUL 41

Ξntru sfβrşit, un psalm al lui David.

1. Ξn ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.

2. Ξnsetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; cβnd voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?

3. Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pβine ziua şi noaptea, cβnd mi se zicea mie ξn toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"

4. De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, cβnd treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu,

5. Ξn glas de bucurie şi de laudă şi ξn sunet de sărbătoare.

6. Pentru ce eşti mβhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?

7. Nădăjduieşte ξn Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mβntuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

8. Ξn mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta ξmi voi aduce aminte de Tine, din pămβntul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic.

9. Adβnc pe adβnc cheamă ξn glasul căderilor apelor Tale.

10. Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut.

11. Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cβntare Lui de la mine.

12. Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?"

13. Pentru ce umblu mβhnit cβnd mă necăjeşte vrăjmaşul meu?

14. Cβnd se sfărβmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.

15. Cβnd ξmi ziceau mie ξn toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"

16. Pentru ce eşti mβhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?

17. Nădăjduieşte ξn Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mβntuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

PSALMUL 42

Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei.

1. Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă.

2. Că Tu eşti, Dumnezeule, ξntărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mβhnit cβnd mă necăjeşte vrăjmaşul meu?

3. Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfβnt al Tău şi la locaşurile Tale.

4. Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veseleşte tinereţile mele;

5. Lăuda-Te-voi ξn alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.

6. Pentru ce eşti mβhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?

7. Nădăjduieşte ξn Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mβntuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

Slavă...

PSALMUL 43

Ξntru sfβrşit, fiilor lui Core, spre ξnţelegere.

1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă

2. Lucrul pe care l-ai făcut ξn zilele lor, ξn zilele cele de demult.

3. Mβna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai ξnmulţit.

4. Că nu cu sabia lor au moştenit pămβntul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei,

5. Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit ξntru ei.

6. Tu eşti Ξnsuţi Ξmpăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mβntuirea lui Iacob;

7. Cu Tine pe vrăjmaşii noştri ξi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.

8. Pentru că nu ξn arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mβntui.

9. Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.

10. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău ξl vom lăuda ξn veac.

11. Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre;

12. Ξntorsu-ne-ai pe noi ξnapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.

13. Datu-ne-ai pe noi ca oi de mβncare şi ξntru neamuri ne-ai risipit;

14. Vβndut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit cβnd l-ai vβndut.

15. Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi rβs celor dimprejurul nostru;

16. Pusu-ne-ai pe noi pildă ξntre neamuri, clătinare de cap ξntre popoare.

17. Toată ziua ξnfruntarea mea ξnaintea mea este şi ruşinarea obrazului meu m-a acoperit,

18. De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului.

19. Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legămβntul Tău

20. Şi nu s-a dat ξnapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea Ta,

21. Că ne-ai smerit pe noi ξn loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii.

22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi ξntins mβinile noastre spre dumnezeu străin,

23. Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii.

24. Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere.

25. Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne lepăda pβnă ξn sfβrşit.

26. Pentru ce ξntorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru?

27. Că s-a plecat ξn ţărβnă sufletul nostru, lipitu-s-a de pămβnt pβntecele nostru.

28. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.

PSALMUL 44

Un psalm al lui David, pentru cei ce se vor schimba. Fiilor lui Core, spre ξnţelegere, cβntare pentru cel iubit.

1. Cuvβnt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cβntarea mea Ξmpăratului.

2. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.

3. Ξmpodobit eşti cu frumuseţea mai mult decβt fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvβntat pe tine Dumnezeu, ξn veac.

4. Ξncinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,

5. Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Ξncordează-ţi arcul, propăşeşte şi ξmpărăţeşte,

6. Pentru adevăr, blβndeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.

7. Săgeţile tale ascuţite sunt puternice ξn inima duşmanilor ξmpăratului; popoarele sub tine vor cădea.

8. Scaunul Tău, Dumnezeule, ξn veacul veacului, toiag de dreptate toiagul ξmpărăţiei Tale.

9. Iubit-ai dreptatea şi ai urβt fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decβt pe părtaşii Tăi.

10. Smirna şi aloea ξmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cβntări de alăută Te veselesc; fiice de ξmpăraţi ξntru cinstea Ta;

11. Stătut-a ξmpărăteasa de-a dreapta Ta, ξmbrăcată ξn haină aurită şi prea ξnfrumuseţată.

12. Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,

13. Că a poftit Ξmpăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău.

14. Şi se vor ξnchina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga mai-marii poporului.

15. Toată slava fiicei Ξmpăratului este ξnăuntru, ξmbrăcată cu ţesături de aur şi prea ξnfrumuseţată.

16. Aduce-se-vor Ξmpăratului fecioare ξn urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie.

17. Aduce-se-vor ξntru veselie şi bucurie

18. Aduce-se-vor ξn palatul Ξmpăratului.

19. Ξn locul părinţilor tăi s-au născut ţie fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pămβntul.

20. Pomeni-vor numele tău ξn tot neamul şi neamul;

21. Pentru aceasta popoarele te vor lăuda ξn veac şi ξn veacul veacului.

PSALMUL 45

Un psalm al lui David, fillor lui Core, pentru cele ascunse.

1. Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor ξntru necazurile ce ne ξmpresoară.

2. Pentru aceasta nu ne vom teme cβnd se va cutremura pămβntul şi se vor muta munţii ξn inima mărilor.

3. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria Lui.

4. Apele rβurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaξnalt a sfinţit locaşul Lui.

5. Dumnezeu e ξn mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.

6. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au ξmpărăţiile; dat-a Cel Preaξnalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pămβntul.

7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

8. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pămβnt.

9. Pune-va capăt războaielor pβnă la marginile pămβntului, arcul va sfărβma şi va frβnge arma, iar pavezele ξn foc le va arde.

10. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, ξnalţa-Mă-voi pe pămβnt.

11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Slavă...
 

DUPĂ A ŞASEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule... Preasfβntă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul al 3-lea:

Cβntare ξţi aduc Ţie Doamne, şi greşelile mele toate le mărturisesc ξnaintea Ta. Şi Tu, ξntorcβndu-Te, miluieşte-mă!

Slavă...

Mβntuieşte-mă, Dumnezeul meu, cum ai mβntuit oarecβnd pe vameşul şi lacrimile păcătoasei nu le-ai trecut cu vederea; primeşte şi suspinele mele, Mβntuitorul meu, şi mă mβntuieşte!

Şi acum...

Cu rugăciune mă apropii acum sub acoperămβntul tău, preanevinovată! Scoate-mă, Născătoare de Dumnezeu, din tulburarea patimilor mele, ca ceea ce ai născut pe Pricinuitorul nepătimirii!

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), şi rugăciunea aceasta:

Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le-ai arătat nouă, nevrednicilor, din vβrsta cea dintβi, pβnă ξntru aceasta de acum, pentru care le ştim şi pentru care nu le ştim, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă cu lucrul şi cu cuvβntul. Cel ce ne-ai iubit pβnă ξntru atβt, ξncβt şi pe Ξnsuşi Fiul Tău, Cel Unul-Născut, L-ai dat pentru noi, ξnvredniceşte-ne ca şi noi să ne facem vrednici de dragostea Ta! Dă-ne ξnţelepciune prin cuvβntul Tău şi prin frica Ta ξnsuflă-ne tărie, cu puterea cea de la Tine! Şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, iartă-ne şi nu ni le socoti! Păzeşte sufletul nostru sfβnt şi-l pune ξnaintea divanului Tău, avβnd ştiinţa curată şi sfβrşit vrednic de iubirea de oameni a Ta. Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi cei ce cheamă ξntru adevăr numele Tău, de toţi cei ce ne voiesc binele şi de toţi cei ce ne voiesc răul, că toţi suntem oameni şi deşertăciune e tot omul. Şi ne mai rugăm Ţie, Doamne, dăruieşte-ne marea milă a milostivirii Tale.