On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA
Editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1997
(“Psalter”, the Publishing House of the Biblical and Missionary Institute of the Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1997)

CATISMA A ZECEA 
 

PSALMUL 70

Un psalm al lui David; fiilor lui Ionadav şi ai celor ce s-au robit mai ξntβi.

Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat ξn veac.

2. Ξntru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mβntuieşte.

3. Fii mie Dumnezeu apărător şi loc ξntărit, ca să mă mβntuieşti,

4. Că ξntărirea şi scăparea mea eşti Tu.

5. Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mβna păcătosului, din mβna călcătorului de lege şi a celui ce face strβmbătate,

6. Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.

7. Ξntru Tine m-am ξntărit din pβntece; din pβntecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; ξntru Tine este lauda mea pururea.

8. Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare.

9. Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.

10. Nu mă lepăda la vremea bătrβneţilor; cβnd va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.

11. Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit ξmpreună,

12. Zicβnd: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte.

13. Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!

14. Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se ξmbrace cu ruşine şi ξnfruntare cei ce caută să-mi facă rău.

15. Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi ξnmulţi lauda Ta.

16. Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mβntuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.

17. Intra-voi ξntru puterea Domnului; Doamne, aduce-mi-voi aminte numai de dreptatea Ta.

18. Dumnezeule, m-ai ξnvăţat din tinereţile mele, şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale.

19. Pβnă la bătrβneţe şi cărunteţe,

20. Dumnezeule, să nu mă părăseşti,

21. Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină,

22. Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, pβnă la cele ξnalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?

23. Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar ξntorcβndu-Te mi-ai dat viaţă şi din adβncurile pămβntului iarăşi m-ai scos.

24. Ξnmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi ξntorcβndu-Te m-ai mβngβiat şi din adβncurile pămβntului iarăşi m-ai scos.

25. Că eu voi lăuda cu instrumente de cβntare adevărul Tău, Dumnezeule, cβnta-voi ţie din alăută, Sfβntul lui Israel.

26. Bucura-se-vor buzele mele cβnd voi cβnta Ţie şi sufletul meu pe care l-ai mβntuit.

27. Ξncă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, cβnd vor fi ruşinaţi şi ξnfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

PSALMUL 71

Despre Solomon.

Dumnezeule, judecata Ta dă-o ξmpăratului şi dreptatea Ta fiului ξmpăratului,

2. Ca să judece pe poporul Tău cu dreptate şi pe săracii Tăi cu judecată.

3. Să aducă munţii pace poporului Tău şi dealurile dreptate.

4. Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor.

5. Şi se vor teme de Tine cβt va fi soarele şi cβt va fi luna din neam ξn neam.

6. Pogorβ-se-va ca ploaia pe lβnă şi ca picăturile ce cad pe pămβnt.

7. Răsări-va ξn zilele lui dreptatea şi mulţimea păcii, cβt va fi luna.

8. Şi va domni de la o mare pβnă la alta şi de la rβu pβnă la marginile lumii.

9. Ξnaintea lui vor ξngenunchea etiopienii şi vrăjmaşii lui ţărβna vor linge.

10. Ξmpăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, ξmpăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce.

11. Şi se vor ξnchina lui toţi ξmpăraţii pămβntului, toate neamurile vor sluji lui.

12. Că a izbăvit pe sărac din mβna celui puternic şi pe sărmanul care n-avea ajutor.

13. Va avea milă de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor va mβntui;

14. De camătă şi de asuprire va scăpa sufletele lor şi scump va fi numele lor ξnaintea lui.

15. Şi va fi viu şi se va da lui din aurul Arabiei şi se vor ruga pentru el pururea; toată ziua ξl vor binecuvβnta pe el.

16. Fi-va belşug de pβine pe pămβnt pβnă-n vβrful munţilor; pomii roditori se vor ξnălţa ca cedrii Libanului; şi vor ξnflori cei din cetate ca iarba pămβntului.

17. Numele lui va dăinui pe vecie; cβt va fi soarele va fi pomenit numele lui.

18. Se vor binecuvβnta ξn el toate seminţiile pămβntului, toate neamurile ξl vor ferici pe el.

19. Binecuvβntat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni.

20. Binecuvβntat este numele slavei Lui ξn veac şi ξn veacul veacului.

21. Tot pămβntul se va umple de slava Lui. Amin. Amin.

Slavă...

PSAMUL 72

Un psalm al lui Asaf.

Cβt de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.

2. Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.

3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, cβnd vedeam pacea păcătoşilor.

4. Că n-au necazuri pβnă la moartea lor şi tari sunt cβnd lovesc ei.

5. De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.

6. Pentru aceea ξi stăpβneşte pe ei mβndria şi se ξmbracă cu nedreptatea şi silnicia.

7. Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.

8. Gβndesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.

9. Pβnă la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pămβntul.

10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune

11. Şi zice: "Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaξnalt?

12. Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt ξndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi".

13. Iar eu am zis: "Deci, ξn deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat ξntru cele nevinovate mβinile mele,

14. Că am fost lovit toată ziua şi mustrat ξn fiecare dimineaţă".

15. Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legămβntul neamului fiilor Tăi.

16. Şi mă frămβntam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este ξnaintea mea.

17. Pβnă ce am intrat ξn locaşul cel sfβnt al lui Dumnezeu şi am ξnţeles sfβrşitul celor răi:

18. Ξntr-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborβt cβnd se ξnălţau.

19. Cβt de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.

20. Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, ξn cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.

21. De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.

22. Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram ξnaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.

23. Apucatu-m-ai de mβna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.

24. Că pe cine am eu ξn cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pămβnt?

25. Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, ξn veac.

26. Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.

27. Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune ξn Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale ξn porţile fiicei Sionului.

PSAMUL 73

Un psalm al lui Asaf. Al priceperii.

Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, pβnă ξn sfβrşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale.

2. Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cβştigat de la ξnceput.

3. Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta ξn care ai locuit.

4. Ridică mβinile Tale ξmpotriva mβndriilor lor, pβnă la sfβrşit, că rău a făcut vrăjmaşul ξn locul cel sfβnt al Tău.

5. Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine ξn mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;

6. Sfărβmat-au intrarea cea de deasupra.

7. Ca ξn codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărβmat.

8. Ars-au cu foc locaşul cel sfβnt al Tău, pβnă la pămβnt; spurcat-au locul numelui Tău.

9. Zis-au ξn inima lor ξmpreună cu neamul lor: "Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pămβnt".

10. Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte.

11. Pβnă cβnd, Dumnezeule, Te va ocărξ vrăjmaşul, pβnă cβnd va huli potrivnicul numele Tău, pβnă ξn sfβrşit?

12. Pentru ce ξntorci mβna Ta şi dreapta Ta din sβnul Tău, pβnă ξn sfβrşit?

13. Dar Dumnezeu, Ξmpăratul nostru ξnainte de veac, a făcut mβntuire ξn mijlocul pămβntului.

14. Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;

15. Tu ai sfărβmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mβncare popoarelor pustiului.

16. Tu ai deschis izvoare şi pβraie; Tu ai secat rβurile Itanului.

17. A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai ξntocmit lumina şi soarele.

18. Tu ai făcut toate marginile pămβntului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit.

19. Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul a ocărβt pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.

20. Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi pβnă ξn sfβrşit.

21. Caută spre legămβntul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pămβntului de locuinţele fărădelegilor.

22. Să nu se ξntoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul să laude numele Tău.

23. Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte.

24. Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

Slavă...

PSAMUL 74

Un psalm al lui Asaf; mai-marelui cβntăreţilor. Să nu strici!

Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom şi vom chema numele Tău.

2. Voi spune toate minunile Tale. "Cβnd va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca.

3. Cutremuratu-s-a pămβntul şi toţi cei ce locuiesc pe el; Eu am ξntărit stβlpii lui".

4. Şi am zis celor fără de lege: "Nu faceţi fărădelege!" şi păcătoşilor: "Nu ξnălţaţi fruntea!

5. Nu ridicaţi la ξnălţime fruntea voastră, să nu grăiţi nedreptate ξmpotriva lui Dumnezeu".

6. Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul;

7. Ci Dumnezeu este Judecătorul; pe unul ξl smereşte şi pe altul ξl ξnalţă.

8. Paharul este ξn mβna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi ξl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pămβntului.

9. Iar eu mă voi bucura ξn veac, cβnta-voi Dumnezeului lui Iacob.

10. Şi toate frunţile păcătoşilor voi zdrobi şi se va ξnălţa fruntea dreptului.

PSAMUL 75

Un psalm al lui Asaf; mai-marelui cβntăreţilor. Pentru instrumentele cu coarde. Cβntare către asirieni.

Cunoscut este ξn Iudeea Dumnezeu; ξn Israel mare este numele Lui.

2. Că s-a făcut ξn Ierusalim locul Lui şi locaşul Lui ξn Sion.

3. Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul.

4. Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici.

5. Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi la inimă, dormit-au somnul lor şi toţi cei războinici nu şi-au mai găsit mβinile.

6. De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au ξncremenit călăreţii pe cai.

7. Tu ξnfricoşător eşti şi cine va sta ξmpotriva mβniei Tale?

8. Din cer ai făcut să se audă judecată; pămβntul s-a temut şi s-a liniştit,

9. Cβnd s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mβntuiască pe toţi blβnzii pămβntului.

10. Că gβndul omului Te va lăuda şi amintirea gβndului Te va prăznui.

11. Faceţi făgăduinţe şi le ξmpliniţi Domnului, Dumnezeului vostru; toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri

12. Celui ξnfricoşător şi Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui ξnfricoşător ξmpăraţilor pămβntului.

PSAMUL 76

Un psalm al lui Asaf; mai-marelui cβntăreţilor. Pentru Iditum.

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine.

2. Ξn ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mβinile mele stau ξntinse ξnaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mβngβie.

3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gβndit-am şi a slăbit duhul meu.

4. Ochii mei au luat-o ξnainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit.

5. Gβndit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;

6. Noaptea ξn inima mea gβndeam şi se frămβnta duhul meu zicβnd:

7. Oare, ξn veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi ξn mine?

8. Oare, pβnă ξn sfβrşit mă va lipsi de mila Lui, din neam ξn neam?

9. Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va ξnchide ξn mβinile Lui ξndurările Sale?

10. Şi am zis: Acum am ξnceput să ξnţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaξnalt.

11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru ξnceput.

12. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gβndi.

13. Dumnezeule, ξn sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!

14. Cunoscută ai făcut ξntre popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.

15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimβntat şi s-au tulburat adβncurile.

16. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.

17. Glasul tunetului Tău ξn vβrtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pămβntul.

18. Ξn mare este calea Ta şi cărările Tale ξn ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.

19. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mβna lui Moise şi a lui Aaron.

Slavă...
  

DUPĂ A ZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule... Preasfβntă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul al 6-lea:

De ξnfricoşătoarea zi a venirii Tale şi de dreapta judecată temβndu-mă, Doamne, mă spăimβntez şi tremur, ca unul ce am mulţime de păcate. Ci, ca un Dumnezeu milostiv, mai ξnainte de sfβrşit ξntoarce-mă şi mă mβntuieşte, Mβntuitorul meu, mult-Ξndurate!

Slavă...

Cβnd se vor pune scaunele la judecată, Doamne, şi oamenii vor sta ξnaintea divanului Tău, atunci nu va fi mai de cinste ξmpăratul decβt ostaşul, nici stăpβnul nu va fi mai presus de robul său, că fiecare din faptele lor, sau se va slăvi, sau se va ruşina!

Şi acum...

Preacurată Fecioară, Maica lui Hristos, numai tu singură te-ai ξnvrednicit de mari daruri, căci ai născut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, pentru mβntuirea sufletelor noastre.

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), şi rugăciunea aceasta:

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat ξntru milă şi necuprins ξntru ξndurare, Care singur eşti din fire fără de păcat, şi fără de păcat Te-ai făcut om pentru noi, ascultă ξn ceasul de acum, această rugăciune umilită a mea. Sărac şi lipsit sunt de fapte bune şi inima mea mi s-a tulburat ξntru mine, iar Tu, Doamne, Preaξnalte Ξmpărate al cerului şi al pămβntului, ştii că toate tinereţile mele le-am cheltuit ξn păcate şi umblβnd după poftele trupului meu, m-am făcut bucurie demonilor şi am urmat ξn totul diavolului, tăvălindu-mă totdeauna ξn noroiul poftelor. Ştii că ξntunecβndu-mi-se gβndul, din copilărie şi pβnă acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfβnta, ci robit fiind cu totul de poftele ce mă cuprind, m-am făcut de rβs şi batjocură demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, că-i nesuferită urgia mβniei Tale asupra păcătoşilor. Acum, gătita fiind gheena focului şi din această pricină cazβnd ξn deznădăjduire, ξncă n-am venit la simţul pocăinţei, ci sunt puţin şi gol de dragostea Ta. Că ce fel de păcat n-am făcut eu? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă şi ξnverşunată nu am săvβrşit cu sβrguinţă şi peste măsură? Mintea mi-am ξntinat-o cu totul prin cugete trupeşti; trupul mi l-am spurcat prin ξmpreunări de tot felul; duhul cu totul mi l-am pβngărit cu ξnvoirea la păcat; toate membrele ticălosului meu trup le-am pus să lucreze şi să slujească păcatului. Cine dar, nu mă va plβnge pe mine, ticălosul? Cine nu mă va jeli pe mine, osβnditul? Pentru că singur eu, Stăpβne, am ξntărβtat mβnia Ta, că singur am făcut răutate ξnaintea Ta, ξntrecβnd pe toţi păcătoşii ce au fost ξn decursul veacurilor, păcătuind fără asemănare şi de neiertat. Dar de vreme ce eşti milostiv şi mult-ξndurat, Iubitorule de oameni, şi aştepţi ξntoarcerea păcătoşilor, iată si eu mă arunc ξnaintea ξnfricoşătorului şi groaznicului Tău divan şi, ca şi cβnd m-aş atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adβncul sufletului către Tine: milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă, Ξmpărate, ajută neputinţei mele, fă pogorămβnt faţă de nedumerirea mea, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele nu le trece cu vederea! Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind, ξntoarce-mă; ξmbrăţişează-mă cβnd mă ξntorc şi mă iartă, căci Ţie mă rog. Pentru că nu ai pus pocăinţa pentru cei drepţi, nici iertarea pentru cei ce nu au greşit, ci ai pus pocăinţa asupra mea, păcătosul, pentru cele ce am lucrat spre ξntărβtarea mβniei Tale. Gol şi descoperit stau ξnaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să privesc ξnălţimea cerului, fiind copleşit de povara păcatelor mele. Ci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre ξndreptare, ca astfel cu buna nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire să păşesc spre lumea cea de acolo, lăudβnd şi binecuvβntβnd totdeauna preasfβnt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfβntului Duh, acum şi pururea şi ξn vecii vecilor. Amin.