On Line Library of the Church of Greece
|
On Line Library of the Church of Greece |
|
|
PSALTIREA CΒNTĂRILE LUI MOISE Arătare
de felul cum se citesc aceste cβntări ξn Sfβntul şi Marele Post
şi că ne-am obişnuit pe aici a nu cβnta canoanele ξmpreună
cu pesnele, ci a le citi. După ce zice preotul: Cu mila şi cu ξndurările..., fiind
luni, ξncepe citeţul din strana cea de rβnd a citi canonul din Minei al
sfβntului zilei. Mai citeşte stihurile cβntării pβnă la stihul
8: De suflarea Duhului Tău...,
iar de la acela ξncepe a ţine stihurile pe 14, şi pune Mineiul cu
irmosul pe 6. Deci zicβnd stihul: De
suflarea Duhului Tău..., citeşte irmosul, iar prin bisericile
mari ξl cβntă. După aceea celelalte stihuri ξmpreună cu
troparele canonului, tot acelaşi citeţ le citeşte. Apoi ajungβnd
la stihul 14: Spăimβntatu-s-au
căpeteniile..., ξncep ξn cealaltă strană a citi
Tricβntarea lui Iosif, pe 4. Iar la stihul 18: Ξmpărăţi-va Domnul ξn veac..., ξncep a citi altă
Tricβntare a lui Teodor Studitul. Şi sfβrşindu-se stihurile, se zice:
Slavă..., troparul Treimii, Şi
acum..., troparul Născătoarei de Dumnezeu. Apoi stihul: Slavă
Ţie, Dumnezeu nostru, slavă Ţie! Şi se citeşte
troparul lui Teodor Studitul, deoarece cβntarea lui are cβte cinci tropare. Pe
urmă aceeaşi strană cβntă Catavasia, irmosul canonului al
doilea. Cu aceeaşi
rβnduială se citesc Cβntările a 8-a şi a 9-a. Iar Cβntarea a 3-a se citeşte
aşa: Citeţul, cel ce citeşte Canonul Mineiului, zice stihul: Domnul, din ξnălţimea cerului va
tuna..., apoi troparul canonului şi stihul al doilea: El va da tărie cuvioşilor Lui... şi
al doilea tropar al canonului: Slavă...,
Şi acum..., cu troparele canonului. După aceea se cβntă irmosul
Mineiului de la Cβntarea a 3-a, pe urmă al canonului. Aşa se face
şi la Cβntarea a 6-a. Iar la Cβntările a 4-a, a 5-a, a 7-a le citim
aşa se zice ξntβi irmosul de la Canonul Mineiului, apoi cele
două stihuri de la sfβrşit ale cβntării, la troparele canonului,
şi Slavă... Şi acum...
Irmosul nu se acoperă cu cβntările, căci el se zice ξnainte de
cβntare. Numai după Cβntarea a 3-a şi a 6-a se cβntă irmosul
Mineiului după canoane, fiindcă la aceste cβntări nu se zice
irmosul ξnainte. Iar la celelalte zile ale săptămβnii, afară de
luni, se citeşte Cβntarea 1 aşa cum s-a arătat că se
citeşte Cβntarea a 4-a şi a 5-a. Dar la Cβntările, ξn care va fi
Tricβntare, se cβntă la urma canonului catavasia, irmosul
Tricβntării, cum s-a arătat mai sus. Ştiut să fie şi aceasta: Ξn tot
Sfβntul şi Marele Post Octoihul nu se cβntă, decβt numai duminica. Se
pune numai Mineiul şi Tricβntarea; dar Cβntările, care n-au
Tricβntare, se citesc numai din Minei, pe 4, iar irmosul nu se
numără, măcar de se şi cβntă unde nu este Tricβntare.
Unde ξnsă este Tricβntare, se numără cu irmosul pe 6, chiar
şi cβnd sunt doi sfinţi. De asemenea să se ştie, că de se
vor ξntβmpla ξn zilele săptămβnii, afară de sβmbătă
şi duminică, ξn Minei, la rβnd, doi sfinţi, cβntăm
stihirile unuia la Vecernie şi ale celuilalt la Toată suflarea..., pe 4, iar canoanele se citesc ale
amβndurora pe 6. Se cβntă irmosul sfβntului celui dintβi o dată
şi după dβnsul se zic trei tropare, iar al Născătoarei de
Dumnezeu se lasă la acest canon. Apoi din Canonul sfβntului al doilea se
zic două tropare ξn loc de unul, Slavă...troparul
al treilea; Şi acum... al
Născătoarei de Dumnezeu. Unde vine Tricβntare, se citesc canoanele
amβnduror sfinţilor tot pe 6, cu al Născătoarei de Dumnezeu de
la canonul al doilea, cu stihirile cβntării, iar Slavă... Şi
acum... se zic de la Tricβntare, după cum s-a mai arătat. CΒNTĂRILE LUI MOISE DUPĂ
CE S-A AFUNDAT FARAON ΞN MAREA ROŞIE (Ieşire
XV) CΒNTAREA ΞNTΒIA 1. Să cβntăm Domnului, căci cu
slavă S-a preaslăvit! Pe cal şi pe călăreţ ξn
mare i-a aruncat! 2. Tăria mea şi mărirea mea este
Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi
preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu şi-L voi
preaξnălţa! 3. Domnul este viteaz ξn luptă; Domnul
este numele Lui. 4. Carele lui Faraon şi oştirea lui
ξn mare le-a aruncat; pe căpeteniile cele de seamă ale lui, Marea
Roşie le-a ξnghiţit, 5. Adβncul le-a acoperit, Ξn fundul mării
ca o piatră s-au pogorβt. 6. Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat
tăria. Mβna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmaşi i-a
sfărβmat. 7. Cu mulţimea slavei Tale ai surpat pe
cei potrivnici. Trimis-ai mβnia Ta şi i-a mistuit ca pe nişte paie. Pe 14 8. La suflarea nărilor Tale s-a
despărţit apa, Strβnsu-s-au la un loc apele
ca un perete şi s-au ξnchegat valurile ξn inima mării. Irmosul: 9. Vrăjmaşul zicea: "Alerga-voi
după ei şi-i voi ajunge; Pradă voi ξmpărţi şi-mi
voi sătura sufletul de răzbunare; voi scoate sabia şi mβna mea
ξi va stβrpi". 10. Dar ai trimis Tu duhul Tău Şi
marea i-a ξnghiţit; Afundatu-s-au ca plumbul ξn
apele cele mari. 11. Doamne, cine este asemenea ţie ξntre
dumnezei? Cine este asemenea Ţie preaslăvit ξn sfinţenie,
minunat ξntru slavă şi făcător de minuni? 12. Ξntins-ai dreapta Ta şi i-a
ξnghiţit pămβntul! 13. Călăuzit-ai cu mila Ta acest
popor şi l-ai izbăvit; Tu ξl povăţuieşti cu puterea Ta
spre locaşul sfinţeniei Tale. Pe 8 14. Auzit-au neamurile şi s-au cutremurat;
frică a cuprins pe cei din Filisteia. 15. Atunci s-au spăimβntat
căpeteniile Edomului, pe conducătorii Moabului cutremur i-a cuprins, şi toţi cβţi
trăiesc ξn Canaan şi-au pierdut
cumpătul. Pe 6 16. Frică şi groază va
cădea peste ei, şi de măreţia braţului Tău, Ca
pietrele vor ξncremeni, Pβnă va trece poporul Tău, Doamne, Pβnă
va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai cβştigat Tu. 17. Tu ξl vei duce şi-l vei sădi ξn
muntele moştenirii Tale, Ξn locul ce ţi l-ai făcut
sălăşluire, Doamne, Ξn locaşul sfβnt cel zidit de mβinile
Tale, Doamne! Pe 4 18. Ξmpărăţi-va Domnul ξn veac
şi ξn veacul veacului. 19. Căci caii lui Faraon cu carele şi
călăreţii lui au intrat ξn mare. Ξntors-a Domnul asupra lor
apele mării, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat! Slavă...,
Şi acum... CΒNTAREA A
DOUA (Deuteronom XXXII) Să se ştie că această
cβntare nu se citeşte decβt numai ξn Sfβntul şi Marele Post,
marţea, şi se citeşte toată pβnă la sfβrşit, iar
la tropare se zice stihul: Slavă Ţie,
Dumnezeul nostru, Slavă Ţie! 1. "Ia aminte, cerule, şi voi
grăi! Ascultă, pămβntule, cuvintele gurii mele! 2. Ca ploaia să curgă
ξnvăţătura mea şi graiurile mele să se coboare ca
roua, ca bura pe verdeaţă şi ca ploaia repede pe iarbă. 3. Căci numele Domnului voi preamări.
Daţi slavă Dumnezeului nostru! 4. El este tăria; desăvβrşite
sunt lucrurile Lui, căci toate căile Lui sunt drepte. 5. Credincios este Dumnezeu şi nu este
ξntru El nedreptate; drept şi adevărat este El; 6. Iar ei s-au răzvrătit ξmpotriva
Lui; ei, după netrebniciile lor, nu sunt fiii Lui, ci neam
ξndărătnic şi ticălos. Cu acestea răsplătiţi
voi Domnului? 7. Popor nechibzuit şi fără de
minte, au nu este El tatăl tău, Cel ce te-a zidit, te-a făcut
şi te-a ξntemeiat? 8. Adu-ţi aminte de zilele cele de demult,
cugetă la anii neamurilor trecute! 9. Ξntreabă pe tatăl tău
şi-ti va da de ştire, ξntreabă pe bătrβni, şi-ţi
vor spune: 10. Cβnd Cel Preaξnalt a ξmpărţit
moştenire popoarelor, cβnd a ξmpărţit pe fiii lui Adam, 11. Atunci a statornicit hotarele neamurilor
după numărul ξngerilor lui Dumnezeu; iar partea Domnului este poporul
lui Iacov, Israel e partea lui de moştenire. 12. Găsitu-l-a
ξn pămβnt pustiu, ξn pustiu trist şi cu urlete sălbatice, 13. Şi l-a apărat, l-a ξngrijit
şi l-a păzit, ca lumina ochiului Său. 14. Ξntocmai ca vulturul care ξndeamnă la
zbor puii săi şi se roteşte pe deasupra lor, 15. Ξntinzβndu-şi aripile, a luat pe
Israel şi l-a dus pe penele sale. 16. Domnul l-a povăţuit şi n-a
fost cu el dumnezeu străin. 17. El l-a aşezat pe ξnălţimile
pămβntului şi l-a hrănit cu roada
ţarinilor. 18. I-a dat să scoată miere din
piatră şi cu untdelemn din stβncă vβrtoasă l-a hrănit;
19. L-a hrănit cu unt de vacă şi
cu lapte de oi, cu grăsimea mieilor, berbecilor de Vasan,
a ţapilor şi cu grβu gras; a băut vin, sβngele bobiţelor de
strugure. 20. Şi a mβncat Iacob, s-a
ξngrăşat Israel şi s-a făcut ξndărătnic; 21. Ξngrăşatu-s-a,
ξngroşatu-s-a şi s-a umplut de
grăsime; a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut şi a
dispreţuit cetatea mβntuirii sale. 22. Ξntărβtat-au rβvna Lui cu dumnezei
străini şi cu urβciunile lor L-au mβniat; 23. Adus-au jertfe demonilor, şi nu lui
Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au ştiut, care au venit de la
vecinii lor şi pe care părinţii lor nu i-au cunoscut. 24. Iar pe Apărătorul, Cel ce te-a
născut, L-ai uitat şi nu ţi-ai adus aminte de Dumnezeu, Cel ce
te-a zidit. 25. Văzut-a Domnul şi S-a mβniat
şi ξn mβnia Sa a trecut cu vederea pe fiii Săi şi pe fiicele
Sale 26. Şi a zis: ξmi voi ascunde faţa
Mea de la ei şi voi vedea cum va fi sfβrşitul lor; 27. Că neam ticălos sunt ei şi
copii ξn care nu este credincioşie. 28. Ei M-au ξntărβtat la gelozie prin cei
ce nu sunt Dumnezeu şi au aprins mβnia Mea prin idolii lor; 29. Ξi voi ξntărβta şi Eu pe ei
printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mβnia printr-un neam
fără pricepere. 30. Că foc s-a aprins din pricina mβniei
Mele; va arde pβnă ξn fundul locuinţei morţilor, 31. Va mβnca pămβntul şi roadele lui
şi va pβrjoli temeliile munţilor. 32. Voi strβnge ξmpotriva lor necazuri şi
voi cheltui asupra lor toate săgeţile Mele; 33. Istoviţi vor fi de foame şi
prăpădiţi de lingoare şi molimă rea; 34. Voi trimite asupra lor dinţii
fiarelor, veninul tβrβtoarelor din pulbere voi trimite. 35. De din afară ξi va pierde sabia, iar
prin case groaza, pierzβnd pe tβnăr şi pe tβnără, pe
copilul de ţβţă şi pe bătrβnul acoperit de
cărunteţe. 36. Am zis: Ξi voi ξmprăştia şi
voi şterge pomenirea lor dintre oameni. 37. Dar am amβnat aceasta, pentru răutatea
vrăjmaşilor, ca să nu se mβndrească vrăjmaşii lor
38. Şi să zică: Mβna
noastră este puternică şi toate acestea nu le-a făcut
Domnul. 39. Că aceştia sunt oameni care
şi-au pierdut mintea şi n-au nici o pricepere. 40. O, de ar judeca ei şi de s-ar gβndi la
aceasta! De ar pricepe ce are să fie cu ei mai pe urmă: 41. Cum ar putea unul să pună pe
fugă o mie, şi doi, zece mii, 42. Dacă apărătorul lor nu i-ar
vinde şi dacă Domnul nu i-ar părăsi! 43. Căci apărătorul lor nu este
ca Apărătorul nostru şi la aceasta chiar vrăjmaşii
noştri sunt martori. 44. Că via lor este din viţa de vie a
Sodomei şi din şesurile Gomorei;
45. Strugurii lor sunt struguri
otrăviţi şi bobiţele lor amare; 46. Vinul lor este venin de scorpion şi
otravă pierzătoare de aspidă. 47. Au nu sunt acestea ascunse la Mine? Şi
nu sunt ele pecetluite ξn cămările Mele? 48. A Mea este răzbunarea şi
răsplătirea, 49. Cβnd se va poticni piciorul lor; 50. Că aproape este ziua pieirii lor
şi curβnd vor veni cele gătite pentru ei. 51. Iar Domnul va judeca pe poporul Său
şi Se va milostivi asupra robilor Săi, 52. Cβnd va vedea că a slăbit
tăria lor şi că nu se mai află nici robi, nici slobozi. 53. Atunci Domnul va zice: Unde sunt dumnezeii
lor şi tăria ξn care nădăjduiau ei? 54. Unde sunt cei ce au mβncat grăsimea
jertfelor lor şi au băut vinul turnărilor lor? 55. Să se scoale, să vă ajute
şi să vă fie ocrotire! 56. Vedeţi, vedeţi, dar, că Eu
sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine: 57. Eu omor şi ξnviez, Eu rănesc
şi tămăduiesc şi nimeni nu poate scăpa din mβinile
Mele! 58. Eu ridic la cer mβna Mea şi Mă
jur pe dreapta Mea şi zic: Viu sunt Eu ξn veac! 59. Cβnd voi ascuţi sabia Mea cea
lucitoare şi va ξncepe mβna Mea a judeca, 60. Mă voi răzbuna pe
vrăjmaşii Mei şi celor ce Mă urăsc le voi
răsplăti. 61. Adăpa-voi săgeţile Mele cu
sβnge şi sabia Mea se va sătura de carnea 62. Şi de sβngele celor ucişi şi
robiţi şi de capetele căpeteniilor vrăjmaşului. 63. Veseliţi-vă, ceruri,
ξmpreună cu El şi vă ξnchinaţi Lui toţi ξngerii lui
Dumnezeu! 64. Veseliţi-vă, neamuri,
ξmpreună cu poporul Lui şi să se ξntărească toţi
fiii lui Dumnezeu! 65. Căci El va răzbuna sβngele
robilor Săi şi va răsplăti cu răzbunare
vrăjmaşilor Săi şi celor ce-L
urăsc le va răsplăti 66. Şi va curăţi Domnul
pămβntul poporului Său". CΒNTAREA A TREIA RUGĂCIUNEA
ANEI, MAMA PROOROCULUI SAMUEL (I REGI II) Pe Dumnezeu
cinsteşte stearpa, ceea ce a născut ξn chip minunat 1. Bucuratu-s-a inima mea ξntru Domnul,
ξnălţată a fost fruntea mea de Domnul Dumnezeul meu şi gura
mea s-a deschis larg asupra vrăjmaşilor mei, căci m-am bucurat
de izbăvirea Ta. 2. Nimeni nu este sfβnt ca Domnul, căci nu
e altul afară de Tine; şi nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru. 3. Nu vă lăudaţi şi cuvinte
trufaşe să nu iasă din gura voastră. 4. Căci Domnul este Dumnezeul a toată
cunoştinţa şi lucrurile la Dβnsul sunt cβntărite. Pe 14 5. Arcul celor puternici s-a frβnt, iar cei
slabi s-au ξncins cu putere. Irmosul: 6. Cei sătui vor munci pentru pβine, iar
cei flămβnzi nu vor mai avea foame. 7. Cea stearpă va naşte de şapte
ori, iar cea cu copii mulţi va fi neputincioasă. 8. Domnul omoară şi ξnvie; El
coboară la locuinţa morţilor şi iarăşi scoate. 9. Domnul sărăceşte pe om
şi tot El ξl ξmbogăţeşte; El smereşte şi El
ξnalţă. El ridică pe cel sărac din pulbere şi din
gunoi pe cel lipsit, 10. Punβndu-i ξn rβnd cu cei puternici şi
dβndu-le scaunul măririi, Pe 8 11. Căci ale Domnului sunt temeliile
pămβntului şi El ξntemeiază lumea pe ele. 12. Paşii sfinţilor Săi El ξi
păzeşte, iar nelegiuiţii vor pieri ξntru ξntuneric căci
omul nu prin putere este tare. Sfβnt este Domnul! Pe 6 13. Să nu se laude cel ξnţelept cu
ξnţelepciunea sa şi cel puternic să nu se laude cu puterea sa,
nici cel bogat să nu se fălească cu bogăţia sa; 14. Ci cel ce voieşte să se laude, cu
aceea să se laude că ştie şi cunoaşte pe Domnul
şi face judecată şi dreptate ξn mijlocul pămβntului. Pe 4 15. Domnul din ξnălţimea cerului va
tuna peste vrăjmaşii Săi, El va judeca marginile
pămβntului, drept fiind, 16. El va da tărie regilor noştri
şi fruntea Unsului Său o va ξnălţa. Slavă... Şi
acum... CΒNTAREA A PATRA RUGĂCIUNEA
PROOROCULUI AVACUM (Cap. III) 1. Doamne, auzit-am de faima Ta şi m-am
temut; ξnţeles-am lucrurile Tale, Doamne, şi m-am spăimβntat. 2. Fă să trăiască, ξn
cursul anilor, lucrarea Ta şi, ξn trecerea vremii, fă-o să fie
cunoscută. Dar, ξntru mβnia Ta, adu-ţi aminte că eşti
şi milostiv. 3. Dumnezeu vine din Teman,
şi Cel Sfβnt din muntele Paran. 4. Slava Lui acoperă cerurile şi tot
pămβntul este plin de slava Lui. 5. Strălucirea Lui ca fi ca lumina
soarelui, din mβinile Lui raze vor izvorξ; acolo stă tainic ascunsă
puterea Lui. 6. Ξnaintea Lui merge molima, iar
prăpădul vine pe urma Lui. 7. Cβnd se va arăta El, se va clătina
pămβntul, iar cβnd va privi, se vor cutremura popoarele. 8. Munţii cei din veac se desprind din
locurile lor, colinele străvechi se smeresc şi pier sub paşii
veşniciei Sale. 9. Am văzut corturile lui Cuşan (Etiopia) lovite de
groază, iar colibele ţării Madianului
sunt cuprinse de cutremure. 10. Oare ξmpotriva fluviilor aprinsu-şi-a Domnul văpaia Sa? Sau asupra marilor
rβuri mβnia Sa? Sau ξmpotriva mării urgia Ta, 11. Cβnd Tu ξncaleci caii Tăi şi Te
sui ξn carele Tale de biruinţă? 12. Arcul Tău se ξncordează.
Săgeţile Tale sunt jurămintele pe care le-ai rostit. 13. Cu şuvoaiele Tale spinteci
pămβntul. Văzutu-Te-au munţii şi
s-au cutremurat; 14. Puhoaie de apă au trecut. Adβncul
şi-a slobozit glasul său şi mβinile sale ξn sus le ridică. 15. Soarele şi luna s-au oprit ξn
locuinţa lor; 16. Ca să facă lumină,
săgeţile Tale pornesc şi fulgerele lăncilor Tale
fără ξncetare scapără. 17. Cu mβnie Tu păşeşti pe
pămβnt şi ξntru urgie Tu calci ξn picioare popoarele. 18. Ieşit-ai ca să zdrobeşti
poporul Tău, ca să izbăveşti pe unsul Tău; Pe 14 19. Doborβt-ai acoperişul casei celui
fără de lege şi temeliile ei le-ai dezvelit pβnă jos la
piatră. Irmosul: 20. Străpuns-ai cu săgeţile tale
capul lui Faraon şi al celor care se năpusteau asupra mea ca să
mă sfărβme. 21. Cu caii Tăi Tu cutreieri marea,
puhoiul ξntinselor ape. 22. Auzit-am de aceasta şi lăuntrul
meu s-a zbuciumat la glasul Tău, tremurat-au buzele mele. 23. Putreziciunea a cuprins oasele mele şi
picioarele mele au şovăit. 24. Liniştit voi aştepta vremea marii
ξngrijorări care va veni peste poporul care ne asupreşte. Pe 8 25. Smochinul să nu mai ξnmugurească
şi via rod să nu mai dea; 26. Ξnşelătoare să fie rodirea
măslinului, şi ogoarele nimic să nu rodească. Pe 6 27. Turme să nu mai fie ξn ţarcuri
şi vite ξn staule niciodată! 28. Ci eu voi tresălta de veselie ξn
Domnul, bucura-mă-voi de Dumnezeu, Mβntuitorul
meu. Pe 4 29. Domnul, Stăpβnul meu, este tăria
mea; El face picioarele mele ca ale căprioarelor, 30. Pe culmi poartă paşii mei! Slavă... Şi
acum... CΒNTAREA A CINCEA A PROOROCULUI ISAIA (Cap. XXVI, 9-20) 1. Sufletul meu Te-a dorit ξn vreme de noapte,
duhul meu năzuieşte spre Tine; 2. Căci cβnd ξndreptările Tale vor fi
pe pămβnt, cei ce locuiesc lumea vor ξnvăţa ce este dreptatea. 3. Dacă de cel fără de lege ne
este milă, el nu mai ξnvaţă ce este dreptatea şi ξn
pămβntul celor sfinţi va săvβrşi strβmbătatea. Pe 14 4. Doamne, mβna Ta era ridicată, dar ei
n-au văzut-o. Vor vedea rβvna Ta pentru poporul Tău şi se vor
ruşina. Şi focul hărăzit vrăjmaşilor Tăi ξi
va mβnca. Irmosul: 5. Doamne, revarsă pacea peste noi,
căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut. 6. Doamne, Dumnezeul nostru, am avut peste noi
şi alţi stăpβni afară de Tine, dar noi ne vom aduce aminte
numai de numele Tău. 7. Morţii nu vor mai trăi şi
umbrele nu vor ξnvia 8. Fiindcă Tu le-ai pedepsit şi le-ai
nimicit şi ai şters pβnă şi numele lor. 9. Ξnmulţeşte poporul, Doamne,
ξnmulţeşte poporul şi arată-Te
mare, lărgeşte din nou toate hotarele ţării! Pe 8 10. Doamne, pe Tine Te-au căutat ei ξn
vreme de restrişte, către Tine am strigat ξn scβrba noastră,
cβnd Tu ne pedepseai. 11. Ca femeia ξnsărcinată şi
gata să nască prunc, care se zvβrcoleşte şi strigă ξn
durerea ei, aşa am fost noi, Doamne, cu toţii ξn faţa Ta. 12. Pentru frica Ta, Doamne, ξn pβntece am
luat. 13.Dureri de facere am avut şi am
născut vβnt. Pe 4 14. Morţii Tăi vor trăi şi
trupurile lor vor ξnvia! Deşteptaţi-vă, cβntaţi de bucurie,
voi cei ce sălăşluiţi ξn pulbere! 15. Căci roua Ta este rouă de
lumină şi din sβnul pămβntului umbrele vor ξnvia. Du-te, poporul
meu, intră ξn cămările tale şi ξnchide uşa după
tine; ascunde-te puţine clipe, pβnă cβnd mβnia va fi trecut! Slavă... Şi
acum... CΒNTAREA A ŞASEA RUGĂCIUNEA PROOROCULUI IONA (Cap. II,
3-10) Irmos: Din fiară a strigat Iona
zicβnd 1. Strigat-am către Domnul ξn strβmtorarea
mea, şi El m-a auzit; 2. Din pβntecele locuinţei morţilor
către El am strigat şi El a luat aminte la glasul meu. Tu m-ai
aruncat ξn adβnc, ξn sβnul mării şi undele m-au ξnconjurat; 3. Toate talazurile şi valurile Tale au
trecut peste mine, 4. Şi gβndeam: Aruncat sunt dinaintea
ochilor Tăi. Dar voi vedea din nou templul cel sfβnt al Tău. 5. Apele m-au ξnvăluit pe de-a ξntregul,
adβncul m-a ξmpresurat, Pe 8 6. Iarba mării s-a ξncolăcit ξn jurul
capului meu; mă coborβsem pβnă la temeliile munţilor,
zăvoarele pămβntului erau trase asupra mea pentru totdeauna; 7. Dar Tu ai scos din stricăciune
viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu! Pe 6 8. Cβnd se sfβrşea ξn mine duhul meu, de
Domnul mi-am adus aminte, 9. Şi la Tine a ajuns rugăciunea mea,
ξn templul Tău cel sfβnt. Pe 4 10. Cei ce slujesc idolilor deşerţi
dispreţuiesc harul Tău. 11. Dar eu Ξţi voi aduce Ţie jertfe
cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi
ξmplini, căci mβntuirea vine de la Domnul. Slavă... Şi
acum... CΒNTAREA A ŞAPTEA RUGĂCIUNEA SFINŢILOR TREI TINERI (Cβntarea
celor trei tineri I) 1. Binecuvβntat eşti, Doamne Dumnezeul
părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit
este numele Tău ξn veci. 2. Că drept eşti ξn toate cβte ai
făcut nouă 3. Şi toate lucrurile Tale sunt
adevărate, şi drepte căile Tale şi toate
judecăţile Tale adevărate. 4. Tu ai dat hotărβri drepte ξn toate
relele ce ai făcut să vină asupra noastră şi asupra
cetăţii celei sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul; 5. Că ξn adevăr şi dreptate ai
adus acestea peste noi din pricina păcatelor noastre; 6. Că am greşit şi
fărădelege am făcut, depărtβndu-ne de la Tine. 7. Ξn toate am păcătuit şi
poruncile Tale nu le-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut,
după cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne fie bine. 8. Şi cβte ai adus şi ai făcut
nouă ξn dreaptă judecată sunt. 9. Tu ne-ai dat ξn mβinile
vrăjmaşilor noştri, oameni fără lege şi cei mai
răi dintre nelegiuiţi, unui rege nedrept, cel mai rău care este
pe pămβnt. 10. Şi astăzi nu mai putem să
deschidem gura; ne-am făcut de ruşine şi ocară robilor
Tăi şi celor ce Te cinstesc pe Tine. 11. Nu ne părăsi pe noi pentru
totdeauna, pentru numele Tău, şi nu strica legămβntul Tău.
Nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, pentru
Isaac, robul Tău, şi pentru Iacob, sfβntul Tău, 12. Cărora le-ai făgăduit,
să le ξnmulţeşti seminţia lor ca stelele cerului şi ca
nisipul de pe ţărmul mării. 13. Căci, Doamne, ne-am ξmpuţinat mai
mult decβt toate popoarele, şi suntem umiliţi astăzi ξn tot
pămβntul, pentru păcatele noastre. 14. Şi nu mai avem astăzi nici
ξntβistătător, nici prooroc, nici căpetenie, nici ardere de tot,
nici jertfă, nici prinos, nici tămβie, nici loc unde să aducem
ξnaintea Ta pβrga noastră şi să aflăm har la Tine. 15. Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit
să fim primiţi de Tine. 16. Ca ardere de tot de berbeci şi de
junci, ca zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa
noastră ξnaintea Ta astăzi, ξnţelegere să
găsească la Tine; că nu este ruşine celor ce nădăjduiesc
ξn Tine. 17. Şi acum urmăm Ţie cu
toată inima, şi ne temem de Tine, şi căutăm faţa
Ta. 18. Să nu ne ruşinezi pe noi, ci
fă cu noi după mila Ta şi după mulţimea
ξndurărilor Tale. 19. Izbăveşte-ne pe noi cu puterea
minunilor Tale şi dă slavă numelui Tău, Doamne! 20. Să se ruşineze toţi cei ce
fac rău robilor Tăi; să se ruşineze de toată puterea
Ta, şi tăria lor să se sfărβme! 21. Să ştie că Tu eşti
Domn, Dumnezeu singur, şi slăvit peste toată lumea. 22. Şi n-au ξncetat slujitorii regelui,
care ξi aruncaseră ξn cuptor, să ξnfierbβnte cuptorul cu catran
şi cu smoală şi cu cβlţi şi cu viţă. Pe 14 23. Şi vβlvătaia se ridica deasupra
cuptorului, de patruzeci şi nouă de coţi. Irmosul: 24. Şi izbucnind afară, ea a ars pe caldeii care se aflau ξn jurul cuptorului. 25. Iar ξngerul Domnului s-a coborβt la Azaria şi la cei trei prieteni ai lui ξn cuptor, 26. Şi a stins văpaia. 27. Şi le-a suflat ξn mijlocul cuptorului
ca o răcoare de adiere şi de rouă, aşa că focul nu i-a
mai atins; nu le-a mai pricinuit nici dureri, nici teamă. 28. Şi acei trei, ξntr-un singur glas, au
lăudat, au mărit şi au binecuvβntat pe Dumnezeu ξn cuptor,
zicβnd: CΒNTAREA DE
MULŢUMIRE A CELOR TREI TINERI
Pe 8 29. Binecuvβntat eşti, Doamne Dumnezeul
părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit
ξntru toţi vecii! 30. Binecuvβntat este numele cel sfβnt al
slavei Tale, şi prealăudat şi preaξnălţat ξntru
toţi vecii! Pe 6 31. Binecuvβntat eşti ξn locaşul
sfintei Tale slave, lăudat şi preaslăvit ξn veci! 32. Binecuvβntat eşti Tu, Cel ce vezi
adβncurile şi şezi pe heruvimi şi lăudat şi
preamărit ξn veci! Pe 4 33. Binecuvβntat eşti pe scaunul
ξmpărăţiei Tale şi prealăudat şi preamărit
ξn veci! 34. Binecuvβntat eşti pe bolta cerului
şi prealăudat şi preamărit ξn veci! Slavă... Şi
acum... CΒNTAREA A OPTA A CELOR TREI TINERI 1. Binecuvβntaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaξnălţaţi pe El ξn
veci! 2. Binecuvβntaţi pe Domnul ξngerii
Domnului, cerurile Lui, lăudaţi-L şi-L
preaξnălţaţi pe El ξn veci! 3. Binecuvβntaţi pe Domnul toate apele
cele mai presus de ceruri, toate puterile Domnului, lăudaţi-L
şi-L preaξnălţaţi pe El ξn veci! 4. Binecuvβntaţi pe Domnul soare şi
lună şi voi stele cereşti, lăudaţi-L şi-L
preaξnălţaţi pe El ξn veci! 5. Binecuvβntaţi pe Domnul ploaie,
rouă şi toate vβnturile, lăudaţi-L şi-L
preaξnălţaţi pe El ξn vecii! Pe 14 6. Binecuvβntaţi pe Domnul, foc şi
căldură, frig şi arşiţă, lăudaţi-L
şi-L preaξnălţaţi pe El ξn veci! Irmosul: 7. Binecuvβntaţi pe Domnul, rouă
şi zăpadă, gheaţă şi ger, lăudaţi-L
şi-L preaξnălţaţi pe El ξn veci! 8. Binecuvβntaţi pe Domnul, brume şi
zăpezi, fulgere şi nori, lăudaţi-L şi-L
preaξnălţaţi pe El ξn veci! 9. Binecuvβntaţi pe Domnul, lumină
şi ξntuneric, nopţi şi zile, lăudaţi-L şi-L
preaξnălţaţi pe El ξn veci! 10. Binecuvβntaţi pe Domnul pămβnt,
munţi şi dealuri şi toate cele ce răsăriţi pe
ele, lăudaţi-L şi-L preaξnălţaţi pe El ξn veci! 11. Binecuvβntaţi pe Domnul izvoare,
mări şi rβuri, chiţi şi toate cele ce se mişcă ξn
ape, lăudaţi-L şi-L preaξnălţaţi pe El ξn veci! Pe 8 12. Binecuvβntaţi pe Domnul toate
păsările cerului, fiarele şi toate dobitoacele,
lăudaţi-L şi-L preaξnălţaţi pe El ξn veci! 13. Binecuvβntaţi pe Domnul fiii
oamenilor, binecuvintează, Israele,
lăudaţi-L şi-L preaξnălţaţi pe El ξn veci! Pe 6 14. Binecuvβntaţi preoţi pe Domnul,
slujitorii Domnului, lăudaţi-L şi-L preaξnălţaţi
pe El ξn veci! 15. Binecuvβntaţi pe Domnul duhurile
şi sufletele drepţilor, cei cuvioşi şi smeriţi cu
inima, lăudaţi-L şi-L preaξnălţaţi pe El ξn veci!
Pe 4 16. Binecuvβntaţi pe Domnul Ananie, Azarie şi Misaele, lăudaţi-L şi-L
preaξnălţaţi pe El ξn veci! 17. Binecuvβntaţi pe Domnul apostoli,
prooroci şi mucenici ai Domnului, lăudaţi-L şi-L
preaξnălţaţi pe El ξn veci! Slavă... Binecuvβntăm pe Tatăl şi pe Fiul
şi pe Sfβntul Duh, Domnul, cβntβndu-I şi preaξnălţβndu-L
ξntru toţi vecii! Şi acum... Să lăudăm. să
binecuvβntăm şi să ne ξnchinăm Domnului, cβntβndu-I şi
preaξnălţβndu-L ξntru toţi vecii! CΒNTAREA A NOUA A
PRESFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU (Luca I,
46-55) 1. Măreşte, sufletul meu pe Domnul,
şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mβntuitorul meu, 2. Că a căutat spre smerenia roabei
Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. 3. Că mi-a făcut mie mărire Cel
Puternic şi sfβnt este numele Lui. Şi mila Lui ξn neam şi ξn
neam spre cei ce se tem de El! 4. Făcut-a tărie cu braţul
Său, risipit-a pe cei mβndri ξn cugetul inimii lor. 5. Coborβt-a pe cei puternici de pe scaune
şi a ξnălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămβnzi i-a
umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos
afară deşerţi. 6. A sprijinit pe Israel, sluga Sa, ca să
se aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către
părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui,
pβnă ξn veac. CΒNTAREA
PROOROCULUI ZAHARIA (Luca I,
68-79) Irmosul: 1. Binecuvβntat este Domnul Dumnezeul lui
Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare
poporului Său; 2. Şi ne-a ridicat Mβntuitor din casa lui
David, slujitorul Său, 3. Precum a grăit prin gura sfinţilor
Săi prooroci, din veac, 4. Ca să ne scape de vrăjmaşii
noştri şi din mβna tuturor celor care ne urăsc, 5. Şi să facă milă
faţă de părinţii noştri, aducβndu-şi aminte de
legămβntul Său cel sfβnt; Pe 8 6. De jurămβntul cu care S-a jurat
către Avraam, părintele nostru, ca fiind izbăviţi din mβna
vrăjmaşilor, 7. Să-I slujim
Lui ξn sfinţenie şi ξn dreptate, ξn toate zilele vieţii noastre.
Pe 6 8. Şi tu, pruncule, prooroc al Celui
Preaξnalt te vei chema, căci vei merge ξnaintea feţei Domnului, ca
să găteşti calea Lui, 9. Să dai poporului Său
cunoştinţa mβntuirii spre iertarea păcatelor lui, prin
bunătatea milei Dumnezeului nostru, Pe 4 10. Cu care ne-a cercetat pe noi
Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care şedeau ξn
ξntuneric şi ξn umbra morţii, 11. Şi să ξndrepte picioarele noastre
la calea păcii. Slavă... Şi
acum... După aceea: Ceea ce eşti mai cinstită decβt
heruvimii... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 12 ori), părinte, binecuvintează. Şi de este preot, zice otpustul
preoţesc, iar de nu este preot, se zice: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii tale, cu puterea cinstitei şi
de viaţă făcătoarei Cruci, cu ale sfintelor,
cereştilor şi netrupeşti puteri, ale sfβntului marelui mucenic
Ioan de la Suceava, ale preacuvioşilor şi
de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul şi Nicodim cel sfinţit, ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva, ale sfβntului prooroc David şi ale tuturor
sfinţilor, miluieşte-mă şi mă mβntuieşte pe mine
păcătosul, ca un bun şi de oameni iubitor. Amin . După aceea fă
ξnchinăciuni cβte poţi. Apoi ξndeletniceşte-te cu citiri sau cu
lucrul mβinilor, cu obişnuita rugăciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul! |