On Line Library of the Church of Greece

Ceaslov
Editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1992
(“Horologion”, the Publishing House of the Biblical and Missionary Institute of the Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1992)

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Se fac trei închinăciuni, iar de este Aliluia, se fac trei metanii.

Slavă? Şi acum? Preasfântă Treime? Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă? Şi acum? Tatăl nostru? Că a Ta este Împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă? Şi acum? Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori). Şi îndată Pslamul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule? (caută la Rugăciunile Dimineţii), apoi Catisma a şaptesprezecea, Psalmul 118.

Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L cauta cu toata inima lor, că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăţia. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. Certat-ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. Fă să înţeleg calea îndreptarilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. Îndepărtează ocara de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit, şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. Am vorbit despre mărturille Tale înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat. Cei mândri m-au batjocorit peste măsura dar de la legea Ta nu m-am abătut. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătosilor, care părăsesc legea Ta. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. Funiile păcătosilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de trei ori), cu închinăciuni şi în Postul Mare cu metanii. Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă? Şi acum?

Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. Sfarşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: " Când mă vei mângăia?" . Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. După mila Ta, viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne, în cer; în neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ţie. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu. În veac nu voi uita îndreptările, Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfărşit, dar porunca Ta este fără de sfărşit. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei m-ai întelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. De la judecăţile Tale nu m-am abătut,că Tu ai pus mie lege. Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă. Sufletul meu în mânile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. Apăra-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. Sfârşitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. Fă cu robul Tău după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul şi topazul. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi întelepţeşte pe prunci. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.

Slavă? Şi acum? Aliluia (de trei ori), cu închinăciuni şi în Postul Mare cu metanii. Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă? Şi acum?

Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi sa nu mă stăpânească nici o fărădelege. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. Izvoare de apă s-au pogorât din ochii mei, pentru că n-am pazit legea Ta. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta, adevărul. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta. Strigat-am către Tin: " Mântuieşte-mă, şi voi păzi marturiile Tale" . În zori m-am sculat şi am strigat: " Întru cuvintele Tale am nădăjduit" . Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat. Judecă pricina mea şi mă izbăveste; după cuvântul Tau, fă-mă viu. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au cautat. Îndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta mă viază. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, ca n-au păzit cuvintele Tale. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoara mare. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale, şi le-a iubit foarte. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale. Rosti-va limba mea cuvintele Tale că toate poruncile Tale sunt drepte. Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu facut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastrş mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi s-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi după Scripturi;

Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Sfinte Dumnezeule?, cu trei închinăciuni. Preasfântă Treime? tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia?

Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este iarăşi pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci, te deşteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

La ziua cea înfricoşatoare gândind, suflete al meu, priveghează, aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminând-o, că nu ştii când va veni la tine glasul ce va zice: " Iata Mirele!" . Vezi, dar, suflete al meu, să nu dormitezi, căci vei rămâne afară bătând ca cele cinci fecioare. Ci în priveghere aşteaptă, ca să întâmpini pe Hristos cu untdelemn de ungere, şi-ţi va da ţie cămara cea dumnezeiască a slavei Sale.

Pe tine, zidul cel nebiruit, întărirea mântuirii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te rugăm: Sfaturile celor potrivnici le risipeşte, întristarea poporului tău în bucurie o întoarce, ţara ta o apără şi o ajută, pentru pacea lumii te roagă, că tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră.

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosarde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătosi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce au să fie; Însuţi, Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curaţeşte şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziti şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, ca binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărita fără de asemanăre decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează faţa spre noi şi ne miluieşte.

Şi de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugăciunea aceasta a Sfântului Efrem Sirul, în trei stări, cu trei metanii mari:

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, daruieşte-l mie, slugii Tale (o metanie).

Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să îmi văd greşealele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).

Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului (o închinăciune).

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul (o închinăciune).

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă (o închinăciune).

Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o închinăciune).

Şi pe urmă, iarăşi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, şi la sfârşit cu o metanie mare: Doamne şi Stăpânul vieţii mele? Apoi:

Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, miluieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este Aliluia sau Postul Mare, se lasă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele? şi metaniile, şi se zice numai rugăciunea de mai sus: Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice? Apoi se zice: Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori), şi

Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Nu va lăsă să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzeşte. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeste pe Israel. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta şi iesirea ta de acum şi până în veac.

Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte ţi binecuvântaţi pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Slavă? Şi acum? Sfinte Dumnezeule? trei închinăciuni, Preasfântă Treime? Tatăl nostru?

Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit, iartă-le; că nimenea nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cel ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnă.

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti, Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că în tine, Cel neîncăput, Hristos Dunmezeul nostru, a binevoit încăpea. Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te, că ziua şi noaptea te rogi pentru noi. Pentru aceasta lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.

Pomeneşte, Doamne, pe cei ce în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit, pe părinţii şi fratii nostri, şi pe toţi care în cucernicie şi în credinţă s-au săvârşit; şi iartă lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, cea cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, şi-i aşază pe dânşii în locuri luminoase, în locuri răcoroase, în locuri de odihnă, de unde a fugit, toată durerea, întristarea şi suspinul, unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte lor şi nouă împărăţia Ta ţi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti viaţa şi învierea şi odihna robilor Tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preamărită pururea Fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere să mântuiască pentru tine sufletele noastre.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ţie.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pr noi.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi sumtem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

În timpul troparelor de umilinţă preotul iese din Sfântul Altar în faţa uşilor împărăteşti şi cu faţa către răsărit zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru ca să se păzescă sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele: de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea nostră, slavă Ţie.

Strana: Slavă? Şi acum? Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează. Iar preotul, întorcându-se cu faţa către credincioşi, zice otpustul cel mic:

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Apoi plecându-se preotul către străni îşi cere obişnuita iertare, zicând:

Binecuvântaţi şi mă iertaţi pe mine, păcătosul!

Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască, părinte sfinţite.

Apoi preotul se întoarce cu faţa către răsărit şi zice ectenia aceasta:

Să ne rugăm pentru pacea lumii.

Pentru buna sporire şi întărirea drepslăvitorilor creştini.

Pentru Prea fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [ pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)] şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod).

Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.

Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă.

Pentru cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii.

Pentru izbăvirea celor robiţi.

Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer.

Pentru cei ce zac în neputinţe.

Să ne rugăm pentru îmbelşugarea roadelor pământului.

Şi pentru toţi ortodocşi creştini.

Să fericim pe conducătorii ţării.

Pe arhiereii ortodocşi.

Pe ctitorii sfântului locaşului acestuia.

Pe părinţii şi învăţătorii noştri.

Pe toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Se cuvine a şti că aşa se citeşte Miezonoptica din toate zilele peste toată săptămâna, afară de sâmbătă, duminică şi când este Priveghere.

 CUPRINS