ΞN LUNA AUGUST

ΞN CINCISPREZECE ZILE

Adormirea Preasfintei slăvitei Stăpβnei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 2-lea:

Podobie: Cu ce cununi de laude...

Cu ce buze vom ferici noi, smeriţii, pe Născătoarea de Dumnezeu? Pe cea mai cinstită decβt făptura, şi mai sfβntă decβt Heruvimii şi decβt toţi ξngerii; pe scaunul ξmpăratului cel neclintit; pe casa ξn care a locuit Cel Preaξnalt; pe mβntuirea lumii şi dumnezeiasca sfinţenie? Cea care dă credincioşilor ξntru dumnezeiască pomenirea ei, din destul mare milă (de două ori).

Ce cβntări minunate au fost cele aduse ţie atunci, Fecioară, de către cei ce au stat ξmprejurul patului tău? Toţi Apostolii Cuvβntului cu spaimă grăiau: Se duce cămara ξmpăratului, se ξnalţă sicriul sfinţeniei; uşi deschideţi-vă, ca să intre uşa lui Dumnezeu ξntru multă bucurie, care neξncetat cere mare milă pentru lume.

Ce cβntări duhovniceşti vom aduce ţie acum, Preasfβntă? Căci cu Adormirea ta cea fără de moarte, toată lumea ai sfinţit şi la cele mai presus de lume te-ai mutat, ca să vezi frumuseţea Atotţiitorului şi ξmpreună să te bucuri cu Dβnsul ca o maică. Cetele ξngereşti şi sufletele drepţilor te ξnconjoară acum pe tine, curată; cu aceia ξmpreună cere nouă pace şi mare milă.

Slavă... Şi acum..., glasul ai 2-lea:

Mireasa cea cu totul fără prihană şi Maica bunăvoinţei Tatălui, ceea ce mai ξnainte a fost rβnduită lui Dumnezeu spre locaş, prin ξmpreunarea Lui cea neamestecată, astăzi preacurat sufletul său ξnaintea Făcătorului şi Dumnezeu şi-a pus. Puterile celor fără de trup, cu dumnezeiască cuviinţă cuprind pe Maica Vieţii care se mută cu adevărat la viaţă, făclia Luminii celei neapropiate, izbăvirea credincioşilor şi nădejdea sufletelor noastre.

La Stihoavnă, stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Ceata ucenicilor s-a adunat să ξngroape pe Maica cea de Dumnezeu Născătoare, venind de la margini, aduşi cu voinţa cea atotputernică.

Stih: Scoală-Te, Doamne, ξntru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.

Mireasa lui Dumnezeu, ξmpărăteasa Fecioară, mărirea celor aleşi şi lauda fecioarelor la Fiul său se mută.

Stih: Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda.

Adunatu-s-a ceata ucenicilor, cu preamărire, de la marginile lumii, să ξngroape trupul tău cel dumnezeiesc şi nestricat.

Slava... Şi acum…, asemenea:

Stăpβnă, ceea ce eşti bună, ridică sfintele tale mβini la Fiul tău şi Făcătorul cel iubitor de suflete, să se milostivească spre robii tăi.

Troparul, glasul l:

ntru naştere fecioria ai păzit, ξntru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii; şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Ectenia mică şi otpustul.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, se cβntă: Fericit bărbatul... Starea ξntβi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8, glasul 1.

Ξnsăşi Podobia:

O, preaslăvită minune! Izvorul Vieţii ξn mormβnt se pune, şi scară către Cer mormβntul se face; veseleşte-te Ghetsimani, a Născătoarei de Dumnezeu sfβntă casă. Să strigăm credincioşii, pe Gavriil avβnd ξncepător cetelor: Cea plină de dar bucură-te, căci cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă (de trei ori).

Minunate sunt tainele tale, curată: Celui de sus scaun te-ai arătat, stăpβnă, şi de pe pămβnt la cer te-ai mutat astăzi. Mărirea ta cu bună cuviinţă, cu daruri de lumini dumnezeieşti strălucind, fecioare, cu Maica ξmpăratului, la ξnălţime suiţi-vă. Cea plină de dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă (de trei ori).

A ta Adormire măresc: Stăpβniile, Scaunele,  Căpeteniile, Domniile, Puterile, Heruvimii şi Serafimii. Se bucură pămβntenii, ξnfrumuseţβndu-se cu dumnezeiască mărirea ta. Ξnaintea ta cad ξmpăraţii, cu Arhanghelii şi cu Ξngerii, cβntβnd: Cea plină de dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă (de două ori).

Slavă... Şi acum..., se cβntă pe 8 glasuri:

Glasul 1:

Cu voia cea dumnezeieşte stăpβnitoare, de pretutindeni purtătorii de Dumnezeu Apostoli au fost ridicaţi pe nori şi aduşi pe sus.

Glasul al 5-lea:

Ajungβnd la preacuratul şi de viaţă purtătorul tău trup, cu dragoste l-au sărutat.

Glasul al 2-lea:

Iar puterile cereşti, cele mai ξnalte, cu al lor Stăpβn au venit.

Glasul al 6-lea:

De Dumnezeu primitorul şi preacuratul trup petrecβndu-l, de spaimă fiind cuprinse, frumos mergeau ξnainte şi ξn chip nevăzut strigau mai marilor cetelor celor mai de sus: Iată ξmpărăteasa tuturor, dumnezeiasca Fiică, a venit.

Glasul al 3-lea:

Ridicaţi porţile şi ξn chip frumos primiţi pe aceasta, pe Maica Luminii celei pururea fiitoare.

Glasul al 7-lea:

Că printr-ξnsa, spre care a căuta nu putem, s-a făcut mβntuire la tot neamul omenesc.

Glasul al 4-lea:

Şi acesteia a-i da cinstire după vrednice cu neputinţă este, căci slava ei covβrşeşte toată mintea.

Glasul al 8-lea:

Pentru aceasta, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, pururea cu purtătorul de viaţă Ξmpărat şi Cel născut al tău vieţuind, roagă-te neξncetat să păzească şi să mβntuiască de toată asuprirea cea potrivnică pe poporul tău cel nou. Că pe tine folositoare te-am cβştigat.

Glasul 1:

Şi ξn veci ξn chip luminat te fericim.

Vohod. Lumină lină... Prochimenul zilei.

Paremiile

De la Facere, citire:

(XXVIII, 10—17)

Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus ξn Haran. Ajungβnd ξnsă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luβnd una din pietrele locului aceluia şi punβndu-şi-o căpătβi, s-a culcat ξn locul acela. Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pămβnt, iar cu vβrful atingea cerul; iar ξngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul ξn capul scării şi i-a zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pămβntul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pămβntului şi tu te vei ξntinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvβnta ξntru tine şi ξntru urmaşii tăi toate neamurile pămβntului. Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi ξn orice cale vei merge; te voi ξntoarce ξn pămβntul acesta şi nu te voi lăsa pβnă nu voi ξmplini toate cβte ţi-am spus». Iar cβnd s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: «Domnul este cu adevărat ξn locul acesta şi eu n-am ştiut!». Şi, spăimβntβndu-se Iacov, a zis: «Cβt de ξnfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!».

Din Proorocia lui Iezechiil, citire:

(XLIII, 26 — XI-IV, 4)

Aşa grăieşte Domnul: «Şapte zile să facă ispăşire pentru jertfelnic, să-l cureţe şi să-l sfinţească. Iar după sfβrşitul acestor zile, ξn ziua a opta şi mai departe, preoţii vor ξnălţa, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre şi jertfele de ξmpăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi». Apoi m-a dus bărbatul acela ξnapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era ξnchisă. Şi mi-a zis Domnul: «Poarta aceasta va fi ξnchisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israil a intrat pe ea. De aceea va fi ξnchisă. Cβt priveşte pe rege, el se va aşeza acolo ca să mănβnce pβine ξnaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi. După aceea m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, ξn faţa templului, şi am privit, şi iată slava Domnului umplea templul Domnului, şi am căzut cu faţa la pămβnt.

De la Pilde, citire:

(IX, 1—11)

Ξnţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stβlpi, a ξnjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a ξntins masa sa. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vβrfurile dealurilor cetăţii: «Cine este neξnţelept să intre la mine!». Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice: «Veniţi şi mβncaţi din pβinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. Părăsiţi neξnţelepciunea ca să rămβneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!». Cel ce ceartă pe batjocoritor ξşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege ξşi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel ξnţelept şi el te va iubi. Dă sfat celui ξnţelept, şi el se va face şi mai ξnţelept; ξnvaţă pe cel drept, şi el ξşi va spori ştiinţa lui. Ξnceputul ξnţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfβnt. Căci prin Domnul se vor ξnmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.

La Litie, stihirile, glasul 1, ξnsuşi glasul:

Cu cuviinţă era numai văzătorilor Cuvβntului şi slugilor Lui, să vadă şi Adormirea Maicii Lui celei după trup. Şi să mărturisească taina ei cea mai de pe urmă: că au văzut nu numai ξnălţarea Mβntuitorului de pe pămβnt, ci şi mutarea celei ce L-a născut pe El. Pentru aceasta de pretutindeni adunβndu-se cu dumnezeiască putere, la Sion au ajuns şi au petrecut pe cea mai ξnaltă decβt Heruvimii care mergea la cer. Aceleia şi noi ξmpreună cu dβnşii ne ξnchinăm, ca celei ce se roagă pentru sufletele noastre.

Glasul al 2-lea:

A lui Anatolie.

Ceea ce este mai ξnaltă decβt cerurile şi mai slăvită decβt Heruvimii, şi mai cinstită decβt toată făptura; cea care, pentru prea multa ei curăţie, a fost locaş Fiinţei celei pururea veşnice, astăzi ξn mβinile Fiului său şi-a dat preasfβntul său suflet. Aceasta umple toate de bucurie şi nouă ne dăruieşte mare milă.

Acelaşi glas:

A lui Ioan.

Mireasa cea cu totul fără prihană şi Maica bunăvoinţei Tatălui; ceea ce mai ξnainte a fost rβnduită lui Dumnezeu spre locaş prin ξmpreunarea Lui cea neamestecată, astăzi preacurat sufletul său ξnaintea Făcătorului şi Dumnezeu şi-a pus. Puterile celor fără de trup cu dumnezeiasca cuviinţă cuprind pe Maica Vieţii care se mută cu adevărat la viaţă, făclia Luminii celei neapropiate, izbăvirea credincioşilor şi nădejdea sufletelor noastre.

Glasul al 3-lea:

A lui Ghermano.

Veniţi toate marginile pămβntului să fericim cinstita mutare a Maicii lui Dumnezeu; că ξn mβinile Fiului său sufletul său cel fără prihană şi-a pus. Pentru aceasta cu sfβntă Adormirea ei lumea la viaţă a fost adusă. Iar acum cu psalmi, cu laude şi cu cβntări duhovniceşti, ξmpreună cu cei fără de trup şi cu Apostolii, prăznuieşte luminat.

Slavă..., glasul al 5-lea:

A lui Teofan.

Veniţi adunarea iubitorilor de praznic, veniţi să ξmpreunăm ceată, veniţi să ξncununăm Biserica cu cβntări la Adormirea cortului lui Dumnezeu. Că astăzi cerul ξşi desface sβnurile, primind pe ceea ce a născut pe Cel neξncăput de toate. Şi pămβntul, cel ce dă izvor de viaţă şi binecuvβntare, se ξmpodobeşte cu bună frumuseţe. Ξngerii se ξmpreună ceată cu Apostolii, cu frică privind cum ceea ce a născut pe ξncepătorul Vieţii se mută din viaţă la Viaţă. Toţi să ne ξnchinăm ei, rugβndu-ne: Nu uita stăpβnă părtăşia cea de un neam cu cei ce prăznuiesc cu credinţă preasfβntă Adormirea ta.

Şi acum..., acelaşi glas:

Cβntaţi popoare Maicii Dumnezeului nostru, cβntaţi că astăzi prealuminat sufletul său l-a pus ξn preacuratele palme ale Celui ce S-a ξntrupat dintr-ξnsa fără sămβnţă. Căruia se şi roagă neξncetat să dăruiască lumii pace şi mare milă.

La stihoavnă, stihirile, glasul al 4-lea, ξnsuşi glasul:

Veniţi să lăudăm popoare pe Preasfβnta curata Fecioara, din care ξn chip de negrăit a ieşit ξntrupat Cuvβntul Tatălui. Şi să strigăm, grăind: Binecuvβntată eşti tu ξntre femei; fericit este pβntecele care a ξncăput pe Hristos. Ceea ce ţi-ai dat sufletul ξn sfintele Lui mβini, roagă-te, Preacurată, să mβntuiască sufletele noastre.

Stih: Scoală-Te, Doamne, ξntru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.

Preacinstită Adormirea ta, Preasfβntă Fecioară curată, mulţimile ξngerilor ξn cer şi neamul omenesc pe pămβnt o fericim. Că Maică ai fost lui Hristos Dumnezeu, Făcătorul tuturor. Pe Acesta nu ξnceta a-L ruga pentru noi, care, după Dumnezeu, ne-am pus nădejdile spre tine, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, ceea ce nu ştii de nuntă.

Stih: Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda.

Cβntarea lui David să cβntăm astăzi popoare, lui Hristos Dumnezeu, că zice: Aduce-se-vor ξmpăratului fecioare ξn urma ei; aduce-se-vor ξntru veselie şi bucurie, că cea care este din sămβnţa lui David şi prin care noi ne-am ξndumnezeit, ξn mβinile Fiului şi Stăpβnului său s-a dat, cu preamărire şi mai presus de cuvβnt. Pe aceasta, ca pe Maica lui Dumnezeu, lăudβnd-o, strigăm şi zicem: Izbăveşte-ne pe noi, cei ce te mărturisim pe tine, de Dumnezeu Născătoare, de toată primejdia şi izbăveşte de nevoi sufletele noastre.

Slavă... Şi acum..., acelaşi glas:

Cβnd te-ai dus, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, la Cel ce S-a născut din tine ξn chip de negrăit, fost-au de faţă Iacov, fratele lui Dumnezeu şi ξntβiul ierarh, şi Petru cel mai de cinste ξntre Apostoli şi vβrful cuvβntătorilor de Dumnezeu, şi toată dumnezeiasca adunare a Apostolilor, cu adevărate ξnvăţături lăudβnd dumnezeiasca şi minunata taină a rβnduielii lui Hristos Dumnezeu. Şi ξngropβnd trupul tău cel de Viaţă ξncepător şi de Dumnezeu primitor, s-au bucurat, Prealăudată. Iar de sus preasfintele şi mai-marile puteri ξngereşti spăimβntβndu-se, privind unii la alţii, ziceau: Ridicaţi porţile voastre şi primiţi pe ceea ce a născut pe Făcătorul cerului şi al pămβntului, şi cu doxologii să lăudăm cinstitul şi sfβntul trup care a ξncăput pe Cel nevăzut de noi şi Domnul. Pentru aceasta şi noi prăznuind pomenirea ta, strigăm către tine, Prealăudată: ξnalţă fruntea creştinilor şi izbăveşte sufletele noastre.

La binecuvβntarea pβinilor: Troparul, glasul 1: Ξntru naştere fecioria ai păzit... (de 3 ori). Caută la Vecernia mică. Şi citire de la Praznic.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cβntă troparul Praznicului (de 3 ori).

După prima Stihologie a Psaltirii, Sedealna, glasul 1:

Podobie: Mormβntul Tău...

Preacinstita ξmpreunare a ξnţelepţilor Apostoli s-a adunat ξn chip minunat să ξngroape cu preamărire trupul tău cel preacurat, de Dumnezeu Născătoare, Prealăudată. Cu aceia ξmpreună au cβntat şi mulţimile ξngerilor, lăudβnd cu cinste mutarea ta, pe care cu credinţă o prăznuim.

Slavă... Şi acum..., iarăşi aceasta.

După a doua Stihologie a Psaltirii, Sedealna, glasul al 3-lea:

Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

Ξntru naşterea ta, zămislirea a fost fără sămβnţă; ξntru Adormirea ta, moartea fără stricăciune; minune ξndoită ξntru minune s-a adunat, de Dumnezeu Născătoare. Că ξn ce chip, neştiind de bărbat, ai fost hrănitoare de prunc, curată fiind, şi cum Maică lui Dumnezeu fiind, ca o purtătoare de moarte, miresme răspβndeşti. Pentru aceasta cu ξngerii grăim către tine: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

Slavă... Şi acum..., iarăşi aceasta.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimβntatu-s-a Iosif...

Strigă Davide: Ce praznic este acesta, pe care l-ai lăudat oarecβnd ξn cartea psalmilor: că pe fiica, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara, a mutat-o la locaşurile cele de acolo, Hristos, Cel ce S-a născut dintr-ξnsa fără sămβnţă? Pentru aceasta se bucură maicile, fecioarele şi miresele lui Hristos, grăind: Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la ξmpărăţiile cele de sus.

Slavă... Şi acum..., iarăşi aceasta:

Apoi Treptele: Antifonul ξntβi, al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele tău, ξntru tot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta.

Toată suflarea... Evanghelia de la Luca (I, 39—46, 56): Ξn zilele acelea sculβndu-se Maria... Psalmul 50.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum..., iarăşi aceasta.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea ξndurărilor Tale şterge fărădelegile mele.

Şi Stihira, glasul al 6-lea:

Facere a lui Vizantie.

Cβnd mutarea preacuratului tău trup se gătea, atunci Apostolii, stβnd ξmprejurul patului, cu cutremur te vedeau. Şi unii căutβnd spre trup, de spaimă erau cuprinşi, iar Petru cu lacrimi a grăit către tine: O, Fecioară! Te văd limpede ξntinsă pe pat pe tine viaţa tuturor, ξn care S-a sălăşluit ξndulcirea vieţii celei ce va să fie şi mă minunez. Ci o, Preacurată, roagă-te cu deadinsul Fiului şi Dumnezeului tău să păzească cetatea ta nevătămată.

Canoanele

Irmoasele de la amβndouă Canoanele, de cβte 2 ori, iar troparele de la amβndouă Canoanele, pe l2.

Canonul ξntβi, Facere a lui Cosma.

Cβntarea 1, glasul 1:

Irmosul:

Cea ξmpodobită cu dumnezeiasca slavă, sfinţita şi lăudata pomenirea ta, Fecioară, pe toţi credincioşii la veselie i-a adunat; şi ξncepβnd Mariam, cu timpane şi cu hore, cβntă Unuia-Născut al tău, căci cu slavă S-a proslăvit».

Petrecut-au cetele celor fără trup ξn Sion dumnezeiescul tău trup cel ce mergea la cer. Şi fără de veste adunβndu-se mulţimea Apostolilor de la margini, a stat ξndată ξnaintea ta Născătoare de Dumnezeu. Cu aceia, Preacurată Fecioară, cinstită pomenirea ta prăznuim.

Răsplătiri de biruinţă ai luat asupra firii, curată, pe Dumnezeu născβnd. Ξnsă urmβnd Făcătorului şi Fiului tău, mai presus de fire te-ai supus legilor firii. Pentru aceasta după ce ai murit, te-ai sculat, cu Fiul tău ξn veci vieţuind.

Canonul al doilea, facere a lui Ioan Damaschin.

Cβntarea 1, glasul al 4-lea:

Irmosul:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh, şi cuvβnt răspunde-voi ξmpărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cβnta Adormirea ei, bucurβndu-mă».

Fecioare tinere, cu Mariam proorociţa, cβntare de petrecere acum cβntaţi. Că Fecioara şi singura de Dumnezeu Născătoarea la odihna cerească se mută.

După vrednicie, pe tine, ca pe un cer ξnsufleţit, te-au primit cereştile şi dumnezeieştile locaşuri, Preacurată. Şi ai stat luminos ξnfrumuseţată, ca o mireasă cu totul fără prihană, ξnaintea ξmpăratului şi Dumnezeu.

Catavasie:

Irmoasele de la amβndouă Canoanele.

Cβntarea a 3-a, Irmosul:

Cel ce eşti făcător şi cuprinzător a toate, ξnţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu, Hristoase neclintită şi nemişcată, ξntăreşte Biserica, Cel ce Ξnsuţi eşti Sfβnt şi ξntru Sfinţi Te odihneşti».

Pe tine, femeie moartă, ξnsă mai presus de fire, şi Maică a lui Dumnezeu, văzβndu-te slăviţii Apostoli, ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu frică te-au atins cu mβinile pe tine, cea strălucită cu mărire, ca pe o sălăşluire ξn care Dumnezeu a locuit văzβndu-te.

Apucat-a ξnainte judecata lui Dumnezeu aducβnd tăierea mβinilor batjocoritoare ale celui ξndrăzneţ, păzind ξn slava Dumnezeirii cinstea sicriului celui ξnsufleţit, ξn care Cuvβntul trup S-a făcut.

Alt Canon, Irmosul:

Pe ai tăi cβntăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi ξndestulat, care s-au ξmpreunat ceată duhovnicească, ξntăreşte-i ξntru dumnezeiască Adormirea ta, cununilor măririi ξnvrednicindu-i».

Din coapse muritoare ieşind, curată, cu firea asemenea fiind, odihnă ai primit. Şi ca ceea ce ai născut Viaţa cea adevărată, te-ai mutat la Viaţa cea dumnezeiască şi ipostatnică.

Adunarea cuvβntătorilor de Dumnezeu de la margini, şi mulţimea ξngerilor de sus au mers la Sion cu voinţa cea atotputernică, după vrednică datorie slujind, stăpβnă, ξngropării tale.

Ipacoi, glasul al 5-lea:

Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Că ξntru tine, Cel neξncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a binevoit a ξncăpea. Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe tine avβndu-te. Că ziua şi noaptea te rogi pentru noi, iar tăria poporului tău cu rugăciunile tale se ξntăreşte. Pentru aceasta lăudβndu-te, grăim ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine.

Cβntarea a 4-a, Irmosul:

Graiurile proorocilor şi preξnchipuirile au proorocit ξntruparea Ta cea din Fecioară, Hristoase. Lumina strălucirii Tale ξntru lumina neamurilor va ieşi, şi va striga Ţie adβncul cu veselie: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni».

Vedeţi popoare şi vă miraţi că, muntele cel sfβnt şi prea vădit al lui Dumnezeu, la locaşurile cele cereşti de sus se ridică; cerul cel pămβntesc ξn locaşul cel ceresc şi nestricăcios se sălăşluieşte.

La viaţa cea pururea veşnică şi mai bună, moartea ta a fost trecere, curată, din cea vremelnică, la cea dumnezeiască cu adevărat şi netrecătoare mutβndu-te, Preacurată, vezi ξntru veselie pe Fiul şi Domnul tău.

Ridicatu-s-au porţile cereşti, ξngerii au lăudat şi a primit Hristos vistieria fecioriei Maicii Sale. Heruvimii te-au ridicat cu veselie şi Serafimii te slăvesc, bucurβndu-se.

Alt Canon, Irmosul:

Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc, al ξntrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avβndu-l ξn minte, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne».

Minune era a vedea cerul cel ξnsufleţit al ξmpăratului tuturor, trecβnd din deşertăciunile pămβntului. Cβt sunt de minunate lucrurile Tale! Slavă puterii Tale, Doamne.

Ξntru mutarea ta, Maica lui Dumnezeu, trupul cel preadesfătat şi de Dumnezeu primitor, oştile ξngereşti, cu preasfinţite aripi, cu frică şi cu bucurie l-au acoperit.

De vreme ce Rodul cel necuprins al acesteia, prin care cerul s-a făcut, a luat ξngropare de bunăvoie ca un mort, cum să nu sufere ξngropare ceea ce a născut neştiind de nuntă.

Cβntarea a 5-a, Irmosul:

Dumnezeiasca şi nespusa frumuseţe a bunătăţilor Tale, Hristoase, voi spune: Că din veşnica slavă strălucire ξmpreună-vecuitoare şi ipostatnică luβnd, din pβntece fecioresc ξntrupβndu-Te, celor din ξntuneric şi din umbră le-ai răsărit ca un soare».

Ca pe nor adunarea Apostolilor, Fecioară, fiind purtată, s-a adunat ξn Sion de la margini, ca să slujească ţie, norului celui uşor, din care Dumnezeu cel Preaξnalt, celor din ξntuneric şi din umbră, le-a răsărit Soare al dreptăţii.

Limbile cele de Dumnezeu primite, ale trβmbiţelor dumnezeieştilor bărbaţi, cu glas bine răsunător, Născătoarei de Dumnezeu au strigat cβntare de petrecere, cu Duhul glăsuind: Bucură-te, izvorul cel nestricat al ξntrupării lui Dumnezeu celei de viaţă ξncepătoare şi izbăvirea tuturor.

Alt Canon, Irmosul:

Spăimβntatu-s-au toate ξntru cinstită Adormirea ta; că tu, Fecioară neispitită de nuntă, de pe pămβnt te-ai mutat la veşnicele locaşuri, şi la Viaţa cea fără de sfβrşit. Iar acum tuturor celor ce te laudă pe tine, mβntuire le dăruieşti prin mijlocirile tale».

Să glăsuiască trβmbiţele cuvβntătorilor de Dumnezeu astăzi; limbile omeneşti cele mult-grăitoare acum să laude; şi să strige toată suflarea, cu lumină nemăsurată strălucind; ξngerii să cβnte Adormirea Fecioarei.

Se cuvenea, Fecioară, ca vasul alegerii, locaşul de petrecere cel minunat şi cu totul sfinţit lui Dumnezeu, să fie primit dumnezeieşte şi cu cβntări să fie cu adevărat mărit, de Dumnezeu Născătoare, Prealăudată.

Cβntarea a 6-a, Irmosul:

Focul cel dinlăuntru al chitului născut ξn luciul mării a fost ξnchipuire a ξngropării Tale celei de trei zile, al căreia prooroc Ionα s-a arătat. Că fiind izbăvit precum s-a şi spus mai ξnainte, nevătămat striga: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne».

Datu-ţi-a ţie cele mai presus de fire ξmpăratul, Dumnezeul tuturor; că precum ξn naştere fecioară te-a păzit, aşa şi ξn groapă trupul ţi-a ferit fără stricăciune; şi ξmpreună te-a proslăvit ξn dumnezeiasca mutare, cinste ţie, Maicii, ca un fiu dăruindu-ţi.

Cu adevărat pe tine ca pe o făclie luminoasă a Focului celui fără materie; ca pe o cădelniţă de aur a Cărbunelui celui dumnezeiesc; ca pe o năstrapă şi toiag şi tablă de piatră de Dumnezeu scrisă; ca pe un sicriu sfβnt şi ca pe o masă a pβinii vieţii, ξn Sfβnta Sfintelor te-a sălăşluit, Fecioară, Cel născut al tău.

Alt Canon, Irmosul:

Ξnţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintru dβnsa».

Din tine a răsărit Viaţa, cheile fecioriei nestricβnd; deci cum ar fi fost preacuratul şi de viaţă ξncepătorul tău trup, ξmpărtăşit cu ispita morţii?

Locaş fiind Vieţii, ai dobβndit viaţa cea pururea fiitoare; că prin moarte ai trecut la viaţă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatnică.

Condac, glasul al 2-lea:

Pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce este ξn rugăciuni şi ξn folosinţe neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormβntul şi moartea nu au ţinut-o. Căci ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşluit ξn pβntecele ei cel pururea fecioresc.

Icos:

Ξngrădeşte-mi gβndurile mele, Mβntuitorul meu; că ξndrăznesc a lăuda pe Preacurata Maica Ta, zidul lumii; ξn turnul cuvintelor mă ξntăreşte şi ξn locaşurile gβndurilor mă fă puternic. Că Tu strigările şi cererile celor ce cer cu credinţă le plineşti. Deci dăruieşte-mi mie limbă bine grăitoare şi cuget neruşinat. Că toată darea strălucirii de la Tine se trimite, Dătătorule de lumină, Cel ce Te-ai sălăşluit ξn pβntecele ei cel pururea fecioresc.

Sinaxar

Ξntru această luna, ξn ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preaslăvitei Stăpβnei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.

Cβnd a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai ξnainte a făcut-o să cunoască prin mijlocirea ξngerului, mutarea sa cea de pe pămβnt. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dβnsa, a zis: Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvβntul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare. Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă ξn Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Şi s-a ξntβmplat atunci un lucru minunat. Cβnd s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi ξnchinăciunea ce se cădea către stăpβna, ca şi cum ar fi fost nişte slugi ξnsufleţite.

După rugăciune s-a ξntors acasă, şi ξndată s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzβnd multe lumβnări şi mulţumind lui Dumnezeu şi chemβnd rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul si toate cele ce se cădea de ξngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis ξngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre ξncredinţarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stβlpare de finic. Iar femeile chemate, dacă au auzit acestea, au plβns cu tβnguire şi cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tβnguire, s-au rugat să nu rămβnă sărace de dβnsa. Iar Preacurata le-a adeverit, că mutβndu-se la ceruri, nu numai pe dβnsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri. Şi aşa alina ξntristarea cea mare cu cuvinte mβngβietoare. Apoi a arătat despre cele două veşminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele cβte unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dβnsa le era hrana.

Şi vorbind ea acestea şi ξnvăţβnd, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, şi arătare de mulţi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Ξntre care erau şi de Dumnezeu ξnţelepţii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei şi Timotei. Aceştia, dacă au aflat pricina venirii lor, aşa adunaţi fiind, au zis aceste cuvine către dβnsa: Noi, o, stăpβnă, ştiindu-te ξn lume, ca şi un singur Stăpβnul nostru şi Dascălul ne mβngβiam; dar acum cum vom putea să suferim greul acesta? Ξnsă de vreme ce cu voia Fiului şi Dumnezeului tău te muţi spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plβngem, precum vezi şi lăcrimăm, cu toate că ξntr-alt chip ne bucurăm despre cele ce sunt asupra ta rβnduite. Acestea au zis şi vărsau lacrimi, iar ea a zis către dβnşii: Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului meu, nu faceţi bucuria mea plβngere, ci-mi ξngrijiţi trupul, precum eu ξl voi ξnchipui pe pat.

Cβnd s-au săvβrşit cuvintele acestea, iată a sosit şi minunatul Pavel, vasul cel ales, care căzβnd la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a ξnchinat şi deschizβndu-şi gura a lăudat-o cu multe cuvinte, zicβnd: Bucură-te Maica Vieţii, ξmplinirea şi ξncheierea propovăduirii mele; că măcar că pe Hristos Fiul tău trupeşte pe pămβnt nu L-am văzut, ξnsă pe tine văzβndu-te, mi se părea că pe Dβnsul Ξl văd.

După aceasta, luβnd Fecioara iertăciune cu toţi, s-a culcat pe pat şi şi-a ξnchipuit preacuratul său trup precum a vrut; şi a făcut rugăciune pentru ξntărirea lumii şi paşnica ei petrecere, şi i-a umplut şi pe dβnşii de binecuvβntarea ei. Şi aşa ξn mβinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul.

Şi ξndată ochii orbilor s-au luminat şi auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au ξndreptat şi tot felul de patimă şi de boală lesne se tămăduia. După aceea a ξnceput Petru cβntarea cea de ieşire şi ceilalţi Apostoli; unii au ridicat patul, alţii mergeau ξnainte cu făclii şi cu cβntări, petrecβnd spre mormβnt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit şi ξngerii cβntβnd şi văzduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omenească.

Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitβnd pe unii din popor, i-au plecat să se ispitească a surpa jos patul ξn care zăcea trupul cel de viaţă ξncepător, şi a-l lepăda pe dβnsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungβnd pe ξndrăzneţii şi obraznicii aceia, le-a făcut pedeapsă tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-ξnşii, care mai nebuneşte se pornise de apucase acel sfβnt pat, l-a lipsit şi de amβndouă mβinile, care au rămas spβnzurate de pat, tăiate de dreapta judecată a lui Dumnezeu. Iar acela, crezβnd din tot sufletul, a aflat tămăduire, şi s-a făcut sănătos ca şi mai ξnainte. Ξn acelaşi chip şi cei ce orbiseră, crezβnd şi punβnd asupra lor o parte din poala patului, au dobβndit vindecare.

Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au aşezat acel de viaţă ξncepător trup ξn mormβnt, şi au stat trei zile lβngă dβnsul, auzind neξncetat glasuri ξngereşti.

Şi de vreme ce, după dumnezeiasca rβnduială, a lipsit unul din Apostoli, adică Toma, care nu s-a aflat la preamărita ξngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urmă, era mβhnit foarte şi ξntristat, că nu se ξnvrednicise să vadă şi el ca şi ceilalţi Apostoli trupul; şi au deschis cu socoteală mormβntul pentru dβnsul ca să se ξnchine şi el acelui preasfβnt şi preacurat locaş, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu. Şi dacă a văzut s-a minunat că a aflat mormβntul fără de sfβntul trup, şi era numai giulgiul, care rămăsese mβngβiere Apostolilor şi tuturor credincioşilor, şi mărturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu. Că şi pβnă astăzi mormβntul cel cioplit ξn piatră, aşa se vede deşert de trup şi este cinstit cu ξnchinăciune, ξntru mărirea şi cinstea preabinecuvβntatei slăvitei stăpβnei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

Tot ξntru această zi, prăznuim pomenirea preamarii şi nespusei iubiri de oameni ce a arătat Dumnezeu către noi, ξntorcβnd cu ruşine pe necredincioşii agarenii prin mijlocirea Preasfintei Stăpβnei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

La ξnceputul ξmpărăţiei lui Leon Isaurul, numit şi Conon, se ridică mulţime de saracini, cu o mie nouă sute de vase asupra marii cetăţi a Constantinopolului, ca să o cucerească cu război. Şi spunβnd ξmpăratul că le va da dajdie, ei cereau să pună şi păzitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflβndu-se lucrurile la nedumerire, şi neştiind ce vor mai face, au căzut la Născătoarea de Dumnezeu, rugβnd-o să ajute cetăţii ei şi să o scape de duşmani, fiind la primejdie.

Şi le-a ascultat rugăciunea Născătoarea de Dumnezeu, şi a pedepsit pe cei fără de Dumnezeu, precum li se cădea. Ξntβi a surpat ξntr-o groapă cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind numise numai Sofia, marea lui Dumnezeu Biserică, nu şi sfβntă, iar cetatea, Constantia. După aceea cel ce se suise să strige obişnuita lor rugăciune a fost surpat de acolo, şi căzβnd jos s-a prăpădit. După aceea a iconomisit Născătoarea de Dumnezeu, ca să se bată ei cu bulgarii, şi au pierit douăzeci de mii de saracini, risipindu-le şi vasele, unele ξntr-o parte, altele ξntr-alta. Şi a făcut şi pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Născătoarei, şi a venit pedestru ξn cetate, dosădindu-se singur pe sine de semeţia şi obrăznicia lui cea mai dinainte. Ξn acest fel cu mβnă tare a păzit cetatea sa Născătoarea de Dumnezeu.

Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mβntuieşte pe noi. Amin.

Cβntarea a 7-a, Irmosul:

Mβniei celei fără de ruşine şi focului, dumnezeiasca dragoste ξmpotrivindu-se, focul adică l-a răcorit, iar de mβnie şi-a rβs; prin vioara cea cuvβntătoare şi de Dumnezeu ξnsufleţită, care cu cele trei cβntări ale sfinţilor, ξmpotriva organelor de cβntare ale păgβnilor ξn mijlocul văpăii, a răsunat: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvβntat».

Tablele cele de Dumnezeu lucrate şi scrise cu dumnezeiescul Duh, Moisi cu mβnie le-a sfărβmat; iar Stăpβnul aceluia păzind nevătămată pe ceea ce L-a născut, ξn locaşurile cereşti acum a aşezat-o. Cu aceia săltβnd grăim lui Hristos: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvβntat.

Ξn bine slăvita şi aleasa zi a mutării Curatei Fecioare, cu mβini iscusite să cβntăm ξn chimvale şi ξn alăuta inimii şi cu buze curate să dăm glas gβndului ξnalt ξn trβmbiţă şi să grăim: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvβntat.

Poporule, cel de Dumnezeu ξnţelepţit, adună-te; că locaşul dumnezeieştii slave din Sion se mută la locaşul ceresc. Acolo este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, glasul bucuriei celei negrăite al celor ce cβntă lui Hristos ξntru veselie: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvβntat.

Alt Canon, Irmosul:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte ξnfruntβnd-o, se bucurau, cβntβnd: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvβntat».

Doamne şi fecioare, cinstiţi pomenirea Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu; bătrβni şi domni, ξmpăraţi şi judecători, cβntaţi: Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvβntat.

Să trβmbiţeze cu trβmbiţă duhovnicească munţii cei cereşti; să se bucure acum dealurile şi să salte dumnezeieştii apostoli; că ξmpărăteasa se mută la Fiul său, să ξmpărăţească cu Dβnsul ξn veci.

Preasfinţită mutarea Maicii Tale celei dumnezeieşti şi nestricate, cetele cele mai presus de lume ale puterilor celor de sus le-a adunat, ca să se veselească ξmpreună cu cei de pe pămβnt, care cβntă Ţie: Dumnezeule, bine eşti cuvβntat.

Cβntarea a 8-a, Irmosul:

Ξngerul lui Dumnezeu cel prea puternic a arătat tinerilor văpaia răcorind pe cuvioşi, iar pe cei necredincioşi arzβnd; şi pe Născătoarea de Dumnezeu a făcut-o izvor de viaţă ξncepător, stricare a morţii şi viaţă izvorβnd celor ce cβntă: Pe Făcătorul singur să-L lăudăm cei mβntuiţi şi să-L preaξnălţăm ξn toţi vecii».

Cu cuvinte au urmat dumnezeiescului sicriu celui de sfinţenie, toată mulţimea cuvβntătorilor de Dumnezeu ξn Sion, strigβnd: Unde te duci acum cortul Dumnezeului celui viu? Nu ξnceta privind la cei ce cβntă cu credinţă: Pe Făcătorul singur să-L lăudăm cei mβntuiţi şi să-L preaξnălţăm ξn veci.

Ξnălţβndu-ţi mβinile cu care ai ξmbrăţişat pe Dumnezeu trupeşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai zis cu ξndrăzneală ca o maică către Cel pe Care L-ai născut: Pe cei pe care mi i-ai dat mie ξn veci ξi păzeşte, că strigă către Tine: Pe Făcătorul singur să-L lăudăm cei mβntuiţi, şi să-L preaξnălţăm ξn veci.

Alt Canon, Irmosul:

Pe tinerii cei binecredincioşi ξn cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mβntuit, atunci fiind ξnchipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-Ţi cβnte Ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaξnălţaţi ξn toţi vecii».

Pomenirea ta, Fecioară preacurată, o măresc Căpeteniile şi Stăpβniile şi Puterile, ξngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Heruvimii şi Serafimii; iar neamul omenesc o lăudăm şi o preaξnălţăm ξn toţi vecii.

Cel ce S-a sălăşluit ξn chip minunat ξn pβntecele tău cel curat şi din el S-a ξntrupat, Acesta duhul tău cel prea sfinţit primindu-l, la Sine i-a făcut odihnă, ca un datornic Fiu. Pentru aceasta pe tine, Fecioară, te lăudăm, şi te preaξnălţăm ξn toţi vecii.

O, minuni mai presus de minte, ale pururea Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu! Că ξn groapă sălăşluindu-se, a arătat groapa rai. Acesteia stβnd ξnainte astăzi, bucurβndu-ne, cβntăm: Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaξnălţaţi ξntru toţi vecii.

Ceea ce eşti mai cinstită... nu se cβntă, ci se cβntă acestea:

Cβntarea a 9-a:

Stih: Neamurile toate te fericim pe tine, una de Dumnezeu Născătoare.

Sau acest stih: Ξngerii văzβnd Adormirea Preacuratei s-au mirat cum Fecioara se suie de la pămβnt la cer.

Se biruiesc hotarele firii ξntru tine, Curată Fecioară, că naşterea fecioreşte, şi moartea arvuneşte viaţă. Ceea ce eşti după naştere fecioară şi după moarte vie, izbăveşti pururea Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta».

Spăimβntatu-s-au puterile ξngereşti, văzβnd ξn Sion pe Stăpβnul lor, luβnd pe mβini suflet de femeie. Căci către ceea ce L-a născut ξntru curăţie, El ca un fiu a strigat: Vino, curată, şi cu Fiul şi Dumnezeul tău ξmpreună te preaslăveşte.

Aşezat-a ceata Apostolilor trupul tău cel de Dumnezeu primitor, cu frică văzβndu-l, şi cu glas mare vestind. Şi ξn cereştile cămări, la Fiul tău, mergβnd, izbăveşti pururea, Fecioară, moştenirea ta.

Alt Canon:

Stih: Măreşte, suflete al meu, mutarea cea cu cinste de la pămβnt la cer a Maicii lui Dumnezeu.

Tot neamul omenesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita Adormire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, curată, pururea fecioară».

Veniţi ξn Sion, ξn muntele cel dumnezeiesc şi glasul lui Dumnezeu cel viu auzind, să ne bucurăm văzβnd că pe Născătoarea de Dumnezeu la cortul cel foarte bun şi dumnezeiesc, ξn sfintele sfintelor, ca pe Maica Sa, Hristos a mutat-o.

Veniţi credincioşii să ne apropiem la mormβntul Maicii lui Dumnezeu şi să-l cuprindem cu inima, cu buzele, cu ochii şi cu faţa, curat atingβndu-ne de el. Şi să luăm daruri prisositoare de tămăduiri, care izvorăsc din izvorul cel pururea curgător.

Primeşte de la noi cβntare de petrecere, Maica Dumnezeului celui viu. Şi cu darul tău, cel dumnezeiesc şi de lumină purtător ne umbreşte şi iubitorului de Hristos popor pace, iertare şi sufletelor mβntuire dăruieşte.

Luminβnda, ξnsăşi Podobia:

Apostoli de la margini adunβndu-vă aicea, ξn satul Ghetsimani, ξngropaţi trupul meu; şi Tu, Fiule şi Dumnezeul meu, primeşte duhul meu (de trei ori).

La Laude, Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ξntru slăvită Adormirea ta, cerurile se bucură şi oştile ξngereşti se veselesc; şi tot pămβntul se bucură, cβntare de ξngropare glăsuind ţie, Maicii Stăpβnului tuturor, ceea ce nu ştii de nuntă, Preasfβntă Fecioară, care ai izbăvit neamul omenesc de osβndirea strămoşilor (de două ori).

De la margini s-au adunat cei mai aleşi dintre Apostoli, cu dumnezeiasca voie, să te ξngroape. Şi de pe pămβnt la ξnălţime ridicată văzβndu-te, glasul lui Gavriil cu bucurie a strigat ţie: Bucură-te, vasul a toată Dumnezeirea; bucură-te, singura care ai ξmpreunat cu naşterea ta cele de pe pămβnt cu cele de sus.

Ceea ce ai născut Viaţa la viaţa cea fără de moarte ai trecut, prin cinstită Adormirea ta, ξnconjurβndu-te ξngerii, Domniile şi Puterile, Apostolii şi Proorocii şi toată făptura. Iar Fiul tău a primit cu preacurate mβinile Sale sufletul tău cel fără prihană, Fecioară Maică, Mireasă dumnezeiască.

Slavă... Şi acum..., glasul al 6-lea:

La Adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieţii, norii au purtat pe Apostoli prin văzduh, şi pe cei ξmprăştiaţi ξn lume, i-a adunat la un loc, ξnaintea preacuratului tău trup. Aceştia ξngropβnd cu cinste trupul tău, au auzit glasul lui Gavriil, cβntβnd: Bucură-te, cea plină de dar, Fecioară-Maică, ceea ce nu ştii de mire, Domnul este cu tine. Cu aceia ξmpreună, ca pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, roagă-L, să mβntuiască sufletele noastre.

Doxologia mare. Ecteniile şi otpustul.

Şi se face ungere din untdelemnul sfinţit din candela Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Ceasul ξntβi. Şi otpustul desăvβrşit.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului din Canonul cel dintβi: Cβntarea a 3-a, pe 4, şi din Canonul al 2-lea, Cβntarea a 6-a, pe 4. După Vohod, troparul Praznicului, Slavă... Şi acum… Condacul. Prochimenul, glasul al 3-lea: Măreşte, suflete al meu, pe Domnul... Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale... Apostolul din Epistola către Filipeni (II, 5—11): Fraţilor, avβnd ξn voi simţirea care era ξn Hristos Iisus... Aliluia, glasul al 2-lea: Scoală-Te, Doamne, ξntru odihna Ta.. Stih: Juratu-S-a Domnul lui David adevărul… Evanghelia de la Luca (X, 38—42; XI, 27—28): Ξn vremea aceea, a intrat Iisus intr-un sat... Ξn loc de Cade-se să te fericim..., se cβntă Irmosul Cβntării a 9-a: Se biruiesc hotarele firii..., pβnă la sfβrşitul Praznicului. Chinonicul: Paharul mβntuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.

La masă se face mβngβiere fraţilor. De se va ξntβmpla praznicul acesta Miercuri sau Vineri, se dă dezlegare numai la peşte şi la vin; iar de se va ξntβmpla Luni, la mireni se dă dezlegare la carne, la brβnza şi la ouă; iar la monahi numai la peşte, untdelemn şi la vin. Şi se prăznuieşte praznicul acesta 9 zile.