On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA

PROOROCULUI SI IMPARATULUI  D A V I D

Miluieşe-mă Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit.

2. Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime.

3. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.

4. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?

5. Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.

6. Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; şi vor păzi călcâiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu.

7. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.

8. Viaţa mea am spus-o Ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta.

9. Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu.

10. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;

11. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-îmi va face mie omul?

12. În mine sunt, Dumnezeule făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale,

13. Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu

2. Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.

3. Striga-voi către Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a făcut bine.

4. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.

5. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.

6. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi sageti şi limba lor sabie ascuţită.

7. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!

8. Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu;

9. Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.

10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava mea.

11. Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.

12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ţie între neamuri.

13. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău.

14. Înălţa-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!

De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor.

2. Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc.

3. Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni.

4. Mânia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,

5. Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă.

6. Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.

7. De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va arcul Său până ce vor slăbi.

8. Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi n-au văzut soarele.

9. Înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru mânie îi va înghiţi pe ei.

10. Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.

11. Şi va zice omul: "Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu, Care îi judecă pe ei în viată!"

Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea, izbăveşte-mă.

2. Izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelegea şi de bărbaţii vărsărilor de sânge mă izbăveşte.

3. Că iată au vânat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari.

4. Nici fărădelegea şi nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre Tine;

5. Scoală-Te, întru întâmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,

6. Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de toii cei ce lucrează fărădelegea.

7. Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea.

8. Iată, vor striga cu gura lor şi sabie în buzele lor, că cine i-a auzit?

9. Şi Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate neamurile.

10. Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina;

11. Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea duşmanilor mei.

12. Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;

13. Risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne.

14. Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor şi de blestemul şi minciuna lor se va duce vestea.

15. Nimiceşte-i, întru mânia Ta, nimiceşte-i, ca să nu mai fie!

16. Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpâneşte pe Iacob şi marginile pământului.

17. Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea.

18. Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.

19. Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta.

20. Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu.

21. Ajutorul meu eşti, Ţie-Ţi voi cânta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.

Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.

2. Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.

3. Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.

4. Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;

5. Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.

6. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: "Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.

7. Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,

8. Iuda, împăratul Meu; Moab, vasul nădejdii Mele.

9. Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".

10. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?

11. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?

12. Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om.

13. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.

Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea.

2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat.

3. Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului.

4. Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,

5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău.

6. Zile la zilele Împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.

7. Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi.

8. Aşa voi cântă numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.

Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;

2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.

3. Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!

4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.

5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;

6. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.

7. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.

8. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.

9. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.

10. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.

11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă.

2. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,

3. În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.

4. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda.

5. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele.

6. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

7. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu

8. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

9. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi.

10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu.

2. Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege,

3. Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase, ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat.

4. Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.

5. Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"

6. Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau,

7. Ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui.

8. Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.

9. Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot omul.

10. Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înţeles.

11. Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul 1:

Furtuna deznădăjduirii mă viscoleşte pe mine, cel ce am alunecat spre adâncul păcatului. Dar apucă înainte, Hristoase, ca un Cârmuitor puternic a toată lumea şi mă îndreptează la limanul cel lin al nepătimirii, pentru milostivirea Ta, Mântuitorule, şi mă miluieşte!

Suflete, acestea de aici sunt vremelnice, iar cele de dincolo veşnice. Văd divanul şi pe Judecătorul şezând pe scaun şi mă cutremur de hotărâre. Deci, suflete, întoarce-te, că neiertătoare este judecata.

Nădejdea celor deznădăjduiţi, ajutorul celor neajutoraţi, sprijinul celor ce nădăjduiesc în tine, Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, trimite-ne nouă ajutorul tău!

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), şi rugăciunea aceasta:

Doamne, îndurate şi milostive, ascultă rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele: Fă cu mine semn spre bine, povăţuieşte-mă pe calea Ta, ca să umblu întru adevărul Tău! Veseleşte inima mea ca să se teamă de numele Tău cel sfânt, că mare eşti şi faci minuni. Tu singur eşti Dumnezeu şi nu este asemenea Ţie, între dumnezei, Doamne: puternic întru milă şi bun întru tărie, spre a ajuta şi a mângâia şi a mântui pe toţi cei ce nădăjduiesc întru numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

 CUPRINS