On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA

PROOROCULUI SI IMPARATULUI  D A V I D

Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

2. Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.

3. Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;

4. Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.

5. Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.

6. Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.

7. Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.

8. Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.

9. Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.

Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui;

2. Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului celui mare.

3. Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o apără pe ea.

4. Că iată împăraţii s-au adunat, strânsu-s-au împreună.

5. Aceştia văzând-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;

6. Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naşte. Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.

7. Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.

8. Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am, Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul locaşului Tău.

9. După numele Tău, Dumnezeule, aşa şi lauda Ta peste marginile pământului; dreapta Ta este plină de dreptate.

10. Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele Iudeii pentru judecăţile Tale, Doamne.

11. Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi despre turnurile lui.

12. Puneţi-vă inimile voastre întru puterea lui şi străbateţi palatele lui, ca să povestiţi neamului ce vine,

13. Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului; El ne va paşte pe noi în veci.

Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume:

2. Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul.

3. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.

5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?

6. Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.

7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,

8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face,

9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea.

10. Fiecare vede că înţelepţii mor cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii şi lasă altora bogăţia lor.

11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pământurile lor.

12. Şi omul în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.

13. Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.

14. Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei.

15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi, şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.

16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.

17. Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui.

18. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.

19. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când îi vei face bine,

20. Totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină.

21. Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.

Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pământul,

2. De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseţii Lui.

3. Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea.

4. Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare.

5. Chema-va cerul de sus şi pământul, ca să judece pe poporul Său.

6. Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe.

7. Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este.

8. "Ascultă, poporul Meu şi-ţi voi grăi ţie, Israele!... Şi voi mărturisi ţie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.

9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.

10. Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi,

11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii.

12. Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este.

13. De voi flămânzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei.

14. Oare, carne de taur voi mânca, sau sânge de ţapi voi bea?

15. Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.

16. Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi".

17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?

18. Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.

19. De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai.

20. Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug.

21. Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.

22. Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea fetei tale păcatele tale.

23. Înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte.

24. Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea".

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,

2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte.

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea.

5. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.

6. Că iată întru fărădelegi m-am zamislit şi în pacate m-a născut maica mea.

7. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie.

8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.

10. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le.

11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

12. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine.

13. Dă-mi mie bucuria măntuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întareste.

14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.

15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

17. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.

18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Ce te făleşti întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug.

2. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.

3. Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!

4. Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârşit, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina ta din pământul celor vii.

5. Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor râde şi vor zice: "Iată omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,

6. Ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru deşertăciunea sa".

7. Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului.

8. Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta şi voi aştepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioşilor Tăi.

Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!"

2. Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.

3. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.

4. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.

5. Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,

6. Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică,

7. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.

8. Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucurase-va Iacob şi se va veseli Israel.

Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.

2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele.

3. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.

4. Ca iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinitorul sufletului meu.

5. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.

6. De bunăvoie voi jertfi Ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun,

7. Că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.

Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea.

2. Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului.

3. Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmaşit.

4. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine;

5. Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul.

6. Şi am zis: "Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?"

7. Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustie.

8. Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor.

9. Nimiceşte-i, Doamne, şi împarte limbile lor că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate.

10. Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate;

11. Şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug.

12. Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat,

13. Şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el.

14. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu,

15. Care împreuna cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând!

16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii,

17. Că vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor.

18. Iar eu, către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine.

19. Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu.

20. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea.

21. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.

22. Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile lor împotriva aliaţilor lor,

23. Întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor;

24. Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi.

25. Aruncă spre Domnul grija ta, şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.

26. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii.

27. Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul 1:

Când va şedea Judecătorul pe scaunul Său şi Îngerii vor sta de faţă; când trâmbişa va răsuna şi văpaia va arde, ce vei face, suflete al meu, ducându-te la judecată? Căci atunci răutăţile tale vor sta de faţă şi greşealele tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceasta, mai înainte de sfârşit, strigă către Judecătorul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă miluieşte!

Toţi să priveghem şi să întâmpinăm pe Hristos cu mulţime de untdelemn şi cu candele aprinse, ca să ne învrednicim a fi înăuntrul cămării Mirelui. Că cel ce va rămâne afară, în deşert va striga către Dumnezeu: miluieşte-mă!

În patul a multe păcate zăcând, mă dezbrac de nădejdea mântuirii mele. Că somnul lenevirii mele pricinuieşte chinuri sufletului meu. Dar Tu, Dumnezeule, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, ridică-mă spre cântarea Ta, ca să Te slăvesc pe Tine.

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), şi rugăciunea aceasta:

Doamne, Dumnezeul meu, ca un bun şi de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu mine, pe care nu mă aşteptam să le văd. Cu ce, oare, voi răsplăti bunătăţile Tale, Doamne, Doamne al meu! Mulţumesc numelui Tău celui mult lăudat, mulţumesc milostivirii Tale celei negrăite ce o ai spre mine, mulţumesc îndelungii Tale răbdări celei neasemănate, şi Te rog sprijineşte-mă şi de acum înainte, şi mă ajută! Fereşte-mă, Stăpâne al tuturor, ca să nu mai greşesc înaintea Ta! Că Tu cunoşti alunecarea cea lesnicioasă a firii mele. Tu ştii nepriceperea mea, Tu cunoşti cele făptuite de mine, cele întru cunoştinţa şi întru necunoştinta, cele de voie şi cele fără de voie, cele din noapte şi cele din zi, cele cu mintea şi cu gândul. De, aceea, ca un Dumnezeu bun şi de oameni iubitor, şterge-le, Preabunule Doamne, cu roua milei Tale şi ne mântuieste, pentru Sfânt numele Tău, cu judecăţile care ştii! Pentru că Tu eşti lumina şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 CUPRINS