On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA

PROOROCULUI SI IMPARATULUI  D A V I D

Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,

2. Dumnezeul meu, ajutorul meu, şi voi nădăjdui spre Dânsul;

3. Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele, şi sprijinitorul meu.

4. Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.

5. Cuprinsu-m-au durerile morţii şi raurile fărădelegii m-au tulburat.

6. Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laturile morţii.

7. Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat.

8. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.

9. Şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.

10. Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El.

11. Şi a plecat cerurile şi S-a pogorât şi negură sub picioarele Lui.

12. Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului.

13. Şi Şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.

14. De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc.

15. Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său.

16. Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.

17. Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii,

18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.

19. Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.

20. Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.

21. Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea.

22. Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.

23. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie.

24. Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu.

25. Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.

26. Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea.

27. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.

29. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic, Te vei îndărătnici.

30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri.

31. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi vei lumina întunericul meu.

32. Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul.

33. Dumnezeul meu, fără de prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.

34. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?

35. Dumnezeu, cel ce mă încinge cu putere şi a pus fără prihană calea mea.

36. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune.

37. Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de razboi şi ai pus arc de aramă în braţele mele.

38. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit.

39. Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa.

40. Lărgit-a paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele.

41. Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi.

42. Zdrobi-i-voi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.

43. Şi m-ai încins cu putere spre război, şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea.

44. Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc i-ai nimicit.

45. Strigat-au către Domnul şi nu era cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei.

46. Şi-i voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei.

47. Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.

48. Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.

49. Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au schiopătat din cărarile lor.

50. Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele.

51. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat îzbânda şi mi-ai supus popoarele; izbăvitorul meu de vrăjmaşii cei furioşi,

52. De la cei ce se ridică împotriva mea înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă.

53. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne; şi numele Tău îl voi cânta.

54. Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci mila unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

2. Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţa.

3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.

4. În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.

5. În soare şi-a pus locaşul Său; şi El e ca un mire ce iese din cămara sa.

6. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.

7. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui.

8. Legea Domnului e fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului e credincioasă, înţelepţeşte pruncii;

9. Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului e strălucitoare, luminează ochii;

10. Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului; judecăţile Domnului sunt adevărate, îndreptăţite toate.

11. Dorite-s mai mult decât aurul şi decât piatra cea de mare preţ şi mai dulci decât mierea şi fagurele.

12. Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are.

13. Greşealele cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă.

14. Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare.

15. Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, ajutorul meu şi izbăvitorul meu.

Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să-ţi fie scut numele Dumnezeului lui Iacob.

2. Trimită ţie ajutor din locaşul Lui cel sfânt, şi din Sion sprijinească-te pe tine.

3. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bineplăcuta să-I fie.

4. Dea ţie Domnul după inima ta, şi tot sfatul tău să-l plinească.

5. Bucura-ne-vom de mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.

6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul Său cu puterea dreptei Sale.

7. Auzi-L-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui.

8. Unii se laudă cu căruţele lor, altii cu căii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.

9. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.

10. Doamne, mântuieste pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte.

2. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.

3. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.

4. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.

5. Mare este slava lui întru mâtuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.

6. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului; veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta.

7. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti.

8. Află-se mâna Ta, peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.

9. Pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale;

10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul.

11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde, şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor.

12. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea.

13. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor.

14. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşealelor mele.

2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua, şi nu vei auzi, şi noaptea, şi nu Te vei gândi la mine.

3. Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel.

4. În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au întru Tine şi i-ai izbăvit pe ei.

5. Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.

6. Iar eu sunt vierme şi nu om, ocară oamenilor şi defăimarea poporului.

7. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul, zicând:

8. "Nădăjduit-a spre Domnul, izbăveasca-l pe el, mântuiasca-l pe el, că-l voieşte pe el".

9. Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântecele maicii mele, Dumnezeul meu eşti Tu.

10. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.

11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape şi nu este cine să-mi ajute.

12. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.

13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.

14. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.

15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu.

16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai pogorât.

17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.

18. Străpuns-au mâinile şi picioarele mele.

19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.

20. Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi.

21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.

22. Izbăveşte de sabie sufletul meu, şi din gheara câinelui viaţa mea.

23. Izbăveşte-mă din gura leului, şi din coarnele taurilor smerenia mea.

24. Spune-voi numele Tău fraţilor mei, în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:

25. Cei ce va temeţi de Domnul lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El!

26. Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel.

27. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,

28. Nici n-a întors faţa Lui de la mine, şi când am strigat către Dansul, m-a auzit.

29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.

30. Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.

31. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.

32. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.

33. Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri.

34. Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului; înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ.

35. Şi sufletul meu în El viază. Şi seminţia mea va sluji Lui.

36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.

Domnul mă va paşte şi nimic nu-mi va lipsi.

2. La loc cu păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.

3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui.

4. Că de voi şi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.

5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.

6. Gătit-ai masa înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.

7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea.

2. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el.

3. Cine se va sui în muntele Domnului, şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui?

4. Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său,

5. Acesta va lua binecuvântarea de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său.

6. Acesta este neamul celor ce-L căuta pe Domnul, al celor ce căuta faţa Dumnezeului lui Iacob.

7. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul slavei.

8. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în război.

9. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul slavei.

10. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul al 3-lea:

Nevrednic fiind eu pe pământ, suflete al meu, pocăieşte-te! Ţărână în mormant nu laudă şi de greşeli nu se izbăveşte. Strigă, dar, către Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am; ci mai înainte de a mă osândi, Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte!

Până când, suflete al meu, petreci în păcat? Până când tot amâi pocăinţa? Adu-ţi aminte de judecata ce va să fie şi strigă către Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am! Ci Tu, Doamne, cel ce eşti fără de păcate, miluieşte-mă!

La înfricoşătoarea judecată, fără de pârâşi voi fi vădit şi fără de martori voi fi osândit, că se vor deschide carţile conştiinţei şi lucrurile cele ascunse se vor descoperi. De aceea, mai înainte de a se cerceta cele lucrate de mine, în priveliştea aceea a toată lumea, Dumnezeule, curăţeşte-mă şi mă miluieşte!

Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, neînţeleasă şi necuprinsă este taina cea înfricoşătoare ce s-a lucrat întru tine: ca pe Cel necuprins zămislindu-L, L-ai născut îmbrăcat în trup, din preacinstitul tău sânge. Pe Acela, curată, roagă-L, ca pe Fiul tău, să mântuiască pe toţi cei ce-ţi cântă ţie!

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), şi rugăciunea aceasta:

Doamne atotţiitorule, Cuvinte al Tatălui Celui fără de început şi Însuţi Dumnezeu desăvârşit, Iisuse Hristoase, Care pentru îndurările milei Tale celei nemăsurate niciodată nu Te despărti de robii Tăi, ci pururea Te odihneşti întru ei, nu mă părăsi pe mine robul Tău, Împărate întru tot sfinte, ci dă-mi mie, nevrednicului, bucuria mântuirii Tale şi-mi lumineaza mintea cu lumina cunoştintei Evangheliei Tale. Sufletul meu îl leagă cu dragostea Crucii Tale. Trupul meu cu nepîtimirea Ta îl împodobeşte. Gândurile mele le împacă. Picioarele mele le fereşte de alunecare. Nu mă pierde cu fărădelegile mele, Preabunule Doamne, ci mă ispiteşte, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea, caută şi află cărările mele şi de mă aflu pe calea fărădelegii, abate-mă de la ea şi mă îndreptează pe calea cea vesnică. Că Tu eşti calea şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă îţi înălţăm, împreuna şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 CUPRINS