On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA

PROOROCULUI SI IMPARATULUI  D A V I D

Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.

3. Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta.

4. Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.

5. Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuitii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului.

6. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.

7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată

8. Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.

9. Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.

10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, ca n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!

11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.

12. Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat sângele săracilor.

13. Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din portile morţii,

14. Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!

15. Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.

16. Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.

17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu,

18. Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.

19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!

20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.

21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?

22. Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.

23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate pe sine se binecuvintează.

24. Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei Lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.

25. Spurcate sunt caile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni.

26. Că a zis întru inima sa: nu mă voi clătina din neam în neam, rău nu-mi va fi.

27. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui, osteneală şi durere.

28. Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.

29. Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el.

30. În latul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.

31. Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!"

32. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-se mâna Ta! nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!

33. Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Ca a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!

34. Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.

35. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.

36. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui.

37. Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.

38. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.

În Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice sufletului meu: "Mută-te în munţi ca o pasăre?"

2. Că iată păcătoşii au încordat arcul, gătit-au săgeti în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepţi la inimă.

3. Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a făcut?

4. Domnul este în Biserica cea sfântă a Lui, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

5. Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său.

6. Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor.

7. Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte.

Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.

2. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inima, şi în inima rele au grăit.

3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie.

4. Pe cei ce au zis: "Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre de la noi sunt; cine ne este Domn?"

5. Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.

6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori.

7. Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.

8. Căci atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.

Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârşit? Până când vei întoarce faţa Ta de la mine?

2. Până când voi pune gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea?

3. Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea?

4. Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,

5. Ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: "Întăritu-m-am asupra lui". Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.

6. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt

Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu!" Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.

2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.

3. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.

4. Oare, nu se vor întelepti toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat.

5. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, pentru că Dumnezeu este cu neamul drepţilor.

6. Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?

7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.

Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău?

2. Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevarul în inima sa,

3. Cel ce n-a viclenit cu limba lui, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.

4. Defăimat să fie înaintea Lui cel ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă,

5. Argintul său nu l-a dat cu camătă şi dăruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face aceasta nu se va clătina în veac.

Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.

2. Zis-am Domnului: "Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-Ţi trebuie".

3. Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.

4. Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.

5. Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea.

6. Sorţii mi-au cazut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică.

7. Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea.

8. Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.

9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.

10. Că nu vei lasa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.

11. Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă voi sătura.

Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.

2. De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.

3. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat în mine nedreptate.

4. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.

5. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei.

6. Eu am strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele.

7. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei tale.

8. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă

9. De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins;

10. Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie.

11. Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat; ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ.

12. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri.

13. Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.

14. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşitele pruncilor.

15. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul al 2-lea:

Eu sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nici o roadă de pocăinţă nu aduc şi mă tem de tăiere şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceea mă rog Ţie: mai înainte de împrejurarea aceea, întoarce-mă şi mă mântuieşte!

Ca valurile mării s-au ridicat asupra mea fărădelegile mele şi ca o corabie pe luciul mării mă înviforez de mulţimea greşelilor: Tu, Doamne, îndreptează-mă prin pocăinţă la limanul cel lin şi mă mântuieşte!

Miluieşte-mă! a zis David. Şi eu strig către Tine: greşit-am, Mântuitorule; ci ştergându-mi păcatele prin pocăinţă, miluieşte-mă!

Mijlocitoarea cea fierbinte a creştinilor, roagă pe Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, să ne izbăvească de toată răutatea şi necazul vrăjmaşului şi să ne dea iertare de cele ce am greşit, pentru îndurările cele milostive, cu rugăciunile tale, Maică Fecioară!

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), şi rugăciunea aceasta:

Stăpâne întru tot puternice, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, al Unuia-Născut Fiului Tău, dă-mi trup neîntinat, inimă curată, minte trează, cunoştinţă nerătăcită şi venirea Duhului Sfânt, spre câştigarea şi încredinţarea adevărului celui întru Hristosul Tău, cu Care Ţi se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Duhul Sfânt. Amin.

 CUPRINS