On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA

PROOROCULUI SI IMPARATULUI  D A V I D

CATISMA A CINCISPREZECEA

PSAMUL 105

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

2. Cine va grăi puterile Domnului şi cine va face auzite toate laudele Lui?

3. Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate, în toată vremea.

4. Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne pe noi cu mântuirea Ta,

5. Ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău şi să ne lăudăm cu moştenirea Ta.

6. Păcătuit-am cu părinţii noştri, nelegiuit-am, făcut-am strâmbătate.

7. Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s-au suit la Marea Roşie.

8. Dar i-a mântuit pe ei pentru numele Său, ca să facă cunoscută puterea Lui.

9. Şi a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin  adâncul mării ca prin pustiu;

10. El i-a scos pe ei din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mâna vrăjmaşului;

11. Şi a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei, nici unul din ei n-a rămas.

12. Şi au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudă Lui;

13. Dar degrab au uitat lucrurile Lui şi n-au suferit sfatul Lui;

14. Ci au fost cuprinşi de mare poftă, în pustiu, şi au ispitit pe Dumnezeu, în loc fără de apă.

15. Şi le-a împlinit cererea lor şi a săturat sufletele lor.

16. Şi au mâniat pe Moise în tabără şi pe Aaron, sfântul Domnului.

17. S-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan şi a acoperit adunarea lui Aviron.

18. Şi s-a aprins foc în adunarea lor, văpaie a ars pe păcătoşi.

19. Şi au făcut viţel în Horeb şi s-au închinat idolului.

20. Şi au schimbat slava Lui întru asemănare de viţel, care mănâncă iarbă.

21. Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt,

22. Lucruri minunate în pământul lui Ham şi înfricoşătoare în Marea Roşie.

23. Atunci a zis să-i piardă pe dânşii, şi i-ar fi pierdut, dacă Moise, alesul Lui, n-ar fi stat înaintea feţei Lui ca să întoarcă mânia Lui şi să nu-i piardă.

24. Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în cuvântul Lui,

25. Ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul Domnului.

26. Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustiu

27. Şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile.

28. Au jertfit lui Baal-Peor şi au mâncat jertfele morţilor

29. Şi L-au întărâtat pe El cu faptele lor şi au murit mulţi dintre ei.

30. Dar a stat Finees şi L-a îmblânzit şi a încetat bătaia

31. Şi i s-a socotit lui întru dreptate, din neam în neam până în veac.

32. Apoi L-au mâniat pe El la apa certării, Moise a suferit pentru ei,

33. Că au amărât duhul lui şi a grăit nesocotit cu buzele lui.

34. N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul;

35. Ci s-au amestecat cu neamurile şi au deprins lucrurile lor

36. Şi au slujit idolilor lor şi s-au smintit.

37. Şi-au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor idolilor,

38. Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor şi al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan şi s-a spurcat pământul de sânge.

39. S-au pângărit de lucrurile lor şi s-au desfrânat cu faptele lor.

40. Atunci S-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Sa

41. Şi i-a dat pe ei în mâinile neamurilor şi i-au stăpânit pe ei cei ce-i urau pe ei.

42. Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi au fost nefericiţi sub mâinile lor.

43. De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărât pe El cu sfatul lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor.

44. Dar Domnul i-a văzut când se necăjeau ei, a auzit rugăciunea lor,

45. Şi şi-a adus aminte de legământul Lui şi S-a căit după mulţimea milei Sale;

46. Şi le-a dat să găsească milă, înaintea celor ce i-au robit pe ei.

47. Izbăveşte-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi ne adună din neamuri, ca să lăudăm numele cel sfânt al Tău şi să ne fălim cu lauda Ta.

48. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi până în veac. Tot poporul să zică: Amin. Amin.

PSAMUL 106

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

2. Să spună cei izbăviţi de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.

3. Din ţări i-a adunat pe ei, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi.

4. Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă şi cale spre cetatea de locuit n-au găsit.

5. Erau flămânzi şi însetaţi; sufletul lor într-înşii se sfârşea;

6. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei

7. Şi i-a povăţuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit.

8. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.

9. Că a săturat suflet însetat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.

10. Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier,

11. Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.

12. El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine să le ajute;

13. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei.

14. Şi i-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt.

15. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.

16. Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frânt

17. Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliţi.

18. Urât-a sufletul lor orice mâncare şi s-au apropiat de porţile morţii.

19. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit.

20. Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor.

21. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.

22. Şi să-I jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui, în bucurie.

23. Cei ce se coboară la mare în corăbii, cei ce-şi fac lucrarea lor în ape multe,

24. Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc.

25. El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării.

26. Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea.

27. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit.

28. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit

29. Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării.

30. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei.

31. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.

32. Înălţaţi-L pe El în adunarea poporului şi în scaunul bătrânilor lăudaţi-L pe El,

33. Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat

34. Şi pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el.

35. Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în izvoare de ape,

36. Şi a aşezat acolo pe cei flămânzi şi au zidit cetate de locuit

37. Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strâns belşug de roade

38. Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor nu le-a împuţinat.

39. Şi iarăşi au fost împuţinaţi şi chinuiţi de apăsarea necazurilor şi a durerii.

40. Aruncat-a dispreţ asupra căpeteniilor lor şi i-a rătăcit pe ei în loc neumblat şi fără de cale.

41. Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie şi i-a pus pe ei ca pe nişte oi de moştenire.

42. Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura ei.

43. Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele Domnului.

PSAMUL 107

Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea.

2. Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.

3. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,

4. Că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul Tău.

5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi.

6. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Lui:

7. "Înălţa-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi Valea Sucot o voi măsura.

8. Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase şi Efraim sprijinul capului Meu;

9. Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele;

10. Spre Idumeea voi arunca încălţămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus".

11. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până în Idumeea?

12. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

13. Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este izbăvirea cea de la oameni.

14. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri.

PSAMUL 108

Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis.

2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar.

3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.

4. Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele.

5. Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui.

6. Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.

7. Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul;

8. Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă;

9. Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor;

10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;

11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;

12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;

13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;

14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.

15. Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.

16. Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el.

17. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.

18. Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge.

19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu.

20. Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta.

21. Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima mea s-a tulburat în lăuntrul meu.

22. Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur.

23. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului

24. Şi eu am ajuns lor ocară. M-au văzut şi au clătinat cu capetele lor.

25. Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, după mila Ta,

26. Şi să cunoască ei că mâna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea.

27. Ei vor blestema şi Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală împotriva mea să se ruşineze, iar robul Tău să se veselească.

28. Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu ruşinea lor ca şi cu un veşmânt să se învelească.

29. Lăuda-voi pe Domnul foarte, cu gura mea, şi în mijlocul multora Îl voi preaslăvi pe El,

30. Ca a stat de-a dreapta saracului, ca sa izbaveasca sufletul lui de cel ce-l prigonesc.

DUPĂ A CINCISPREZECEA CATISMĂ

Apoi troparele, glasul 1:

Cât de mare e noianul greşelilor mele, Mântuitorule, şi mă afund cumplit în păcatele mele. Dă-mi mâna, ca lui Petru, Doamne, şi mă mântuieşte!

Pentru gânduri şi fapte rele am fost osândit, Mântuitorule! Dăruieşte-mi gând de pocăinţă, Dumnezeule, ca să strig: Miluieşte-mă, Bunule şi Făcătorule de bine, şi mă mântuieşte.

Fecioară de Dumnezeu fericită şi cu totul nevinovată, curăţeşte-mă pe mine, ticălosul, care sunt întinat şi pângărit de faptele mele cele rele şi de gândurile spurcate, Maică preacurată, preacinstită şi cu totul sfântă şi pururea fecioară!

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), şi rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu eşti ajutorul meu şi în mânile Tale sunt; ajută-mi şi nu mă lăsa să-Ţi greşesc, că sunt rătăcit! Nu mă lăsa să umblu după voia trupului meu şi nu mă trece cu vederea, că sunt bolnav, Doamne! Tu cunoşti ce-mi este de folos. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele! Nu mă părasi, Doamne, nici nu Te depărta de la mine, că spre Tine am nădăjduit! Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Vindecă-mi sufletul, că am greşit Ţie! Mântuieşte-mă pentru mila Ta, că înaintea Ta sunt toţi cei ce au necaz pe mine! Altă scăpare n-am, Doamne, fără numai pe Tine! Să se ruşineze dar, toţi cei ce se scoală asupra mea şi cei ce caută sufletul meu ca să-l piardă! Că numai Tu singur eşti puternic, Doamne, întru toate, şi a Ta este slava, în vecii vecilor. Amin.

 CUPRINS