On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA

PROOROCULUI SI IMPARATULUI  D A V I D

Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.

2. Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte.

3. Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti,

4. Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.

5. Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate,

6. Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.

7. Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.

8. Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare.

9. Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.

10. Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.

11. Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună,

12. Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte.

13. Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!

14. Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.

15. Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta.

16. Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.

17. Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, aduce-mi-voi aminte numai de dreptatea Ta.

18. Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele, şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale.

19. Până la bătrâneţe şi cărunteţe,

20. Dumnezeule, să nu mă părăseşti,

21. Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină,

22. Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?

23. Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.

24. Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.

25. Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel.

26. Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta Ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit.

27. Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului,

2. Ca să judece pe poporul Tău cu dreptate şi pe săracii Tăi cu judecată.

3. Să aducă munţii pace poporului Tău şi dealurile dreptate.

4. Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor.

5. Şi se vor teme de Tine cât va fi soarele şi cât va fi luna din neam în neam.

6. Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână şi ca picăturile ce cad pe pământ.

7. Răsări-va în zilele lui dreptatea şi mulţimea păcii, cât va fi luna.

8. Şi va domni de la o mare până la alta şi de la râu până la marginile lumii.

9. Înaintea lui vor îngenunchia etiopienii şi vrăjmaşii lui ţărâna vor linge.

10. Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce.

11. Şi se vor închina lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji lui.

12. Că a izbăvit pe sărac din mâna celui puternic şi pe sărmanul care n-avea ajutor.

13. Va avea milă de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor va mântui;

14. De camătă şi de asuprire va scăpa sufletele lor şi scump va fi numele lor înaintea lui.

15. Şi va fi viu şi se va da lui din aurul Arabiei şi se vor ruga pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvânta pe el.

16. Fi-va belşug de pâine pe pământ până-n vârful munţilor; pomii roditori se vor înălţa ca cedrii Libanului; şi vor înflori cei din cetate ca iarba pământului.

17. Numele lui va dăinui pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele lui.

18. Se vor binecuvânta în el toate seminţiile pământului, toate neamurile îl vor ferici pe el.

19. Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni.

20. Binecuvântat este numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului.

21. Tot pământul se va umple de slava Lui. Amin. Amin.

Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.

2. Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.

3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.

4. Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.

5. De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.

6. Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.

7. Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.

8. Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.

9. Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.

10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune

11. Şi zice: "Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?

12. Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi".

13. Iar eu am zis: "Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,

14. Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă".

15. Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.

16. Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.

17. Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:

18. Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.

19. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.

20. Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.

21. De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.

22. Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.

23. Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.

24. Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?

25. Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.

26. Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.

27. Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.

Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale.

2. Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la început.

3. Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.

4. Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfânt al Tău.

5. Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;

6. Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.

7. Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat.

8. Ars-au cu foc locaşul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău.

9. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ".

10. Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte.

11. Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârşit?

12. Pentru ce întorci mâna Ta şi dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârşit?

13. Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.

14. Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;

15. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.

16. Tu ai deschis izvoare şi pâraie; Tu ai secat râurile Itanului.

17. A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele.

18. Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit.

19. Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul a ocărât pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.

20. Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi până în sfârşit.

21. Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pământului de locuinţele fărădelegilor.

22. Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul să laude numele Tău.

23. Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte.

24. Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom şi vom chema numele Tău.

2. Voi spune toate minunile Tale. "Când va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca.

3. Cutremuratu-s-a pământul şi toţi cei ce locuiesc pe el; Eu am întărit stâlpii lui".

4. Şi am zis celor fără de lege: "Nu faceţi fărădelege!" şi păcătoşilor: "Nu înălţaţi fruntea!

5. Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră, să nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu".

6. Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul;

7. Ci Dumnezeu este Judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl înalţă.

8. Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pământului.

9. Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacob.

10. Şi toate frunţile păcătoşilor voi zdrobi şi se va înălţa fruntea dreptului.

Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui.

2. Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui şi locaşul Lui în Sion.

3. Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul.

4. Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici.

5. Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi la inimă, dormit-au somnul lor şi toţi cei războinici nu şi-au mai găsit mâinile.

6. De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au încremenit călăreţii pe cai.

7. Tu înfricoşător eşti şi cine va sta împotriva mâniei Tale?

8. Din cer ai făcut să se audă judecată; pământul s-a temut şi s-a liniştit,

9. Când s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toţi blânzii pământului.

10. Că gândul omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va prăznui.

11. Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului, Dumnezeului vostru; toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri

12. Celui înfricoşător şi Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui înfricoşător împăraţilor pământului.

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine.

2. În ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie.

3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu.

4. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit.

5. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;

6. Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu zicând:

7. Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine?

8. Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam?

9. Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?

10. Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.

11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.

12. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.

13. Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!

14. Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.

15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat adâncurile.

16. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.

17. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.

18. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.

19. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul al 6-lea:

De înfricoşătoarea zi a venirii Tale şi de dreapta judecată temându-mă, Doamne, mă spăimântez şi tremur, ca unul ce am mulţime de păcate. Ci, ca un Dumnezeu milostiv, mai înainte de sfârşit întoarce-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu, mult-Îndurate!

Când se vor pune scaunele la judecată, Doamne, şi oamenii vor sta înaintea divanului Tău, atunci nu va fi mai de cinste împăratul decât ostaşul, nici stăpânul nu va fi mai presus de robul său, că fiecare din faptele lor, sau se va slăvi, sau se va ruşina!

Preacurată Fecioară, Maica lui Hristos, numai tu singură te-ai învrednicit de mari daruri, căci ai născut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, pentru mântuirea sufletelor noastre.

Apoi Doamne miluieşte (de 40 de ori), şi rugăciunea aceasta:

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă şi necuprins întru îndurare, Care singur eşti din fire fără de păcat, şi fără de păcat Te-ai făcut om pentru noi, ascultă în ceasul de acum, această rugăciune umilită a mea. Sărac şi lipsit sunt de fapte bune şi inima mea mi s-a tulburat întru mine, iar Tu, Doamne, Preaînalte Împărate al cerului şi al pământului, ştii că toate tinereţile mele le-am cheltuit în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut bucurie demonilor şi am urmat în totul diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Ştii că întunecându-mi-se gândul, din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfânta, ci robit fiind cu totul de poftele ce mă cuprind, m-am făcut de râs şi batjocură demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, că-i nesuferită urgia mâniei Tale asupra păcătoşilor. Acum, gătita fiind gheena focului şi din această pricină cazând în deznădăjduire, încă n-am venit la simţul pocăinţei, ci sunt puţin şi gol de dragostea Ta. Că ce fel de păcat n-am făcut eu? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit cu sârguinţă şi peste măsură? Mintea mi-am întinat-o cu totul prin cugete trupeşti; trupul mi l-am spurcat prin împreunări de tot felul; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea la păcat; toate membrele ticălosului meu trup le-am pus să lucreze şi să slujească păcatului. Cine dar, nu mă va plânge pe mine, ticălosul? Cine nu mă va jeli pe mine, osânditul? Pentru că singur eu, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta, că singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând pe toţi păcătoşii ce au fost în decursul veacurilor, păcătuind fără asemănare şi de neiertat. Dar de vreme ce eşti milostiv şi mult-îndurat, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea păcătoşilor, iată si eu mă arunc înaintea înfricoşătorului şi groaznicului Tău divan şi, ca şi când m-aş atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adâncul sufletului către Tine: milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă, Împărate, ajută neputinţei mele, fă pogorământ faţă de nedumerirea mea, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele nu le trece cu vederea! Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind, întoarce-mă; îmbrăţişează-mă când mă întorc şi mă iartă, căci Ţie mă rog. Pentru că nu ai pus pocăinţa pentru cei drepţi, nici iertarea pentru cei ce nu au greşit, ci ai pus pocăinţa asupra mea, păcătosul, pentru cele ce am lucrat spre întărâtarea mâniei Tale. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să privesc înălţimea cerului, fiind copleşit de povara păcătelor mele. Ci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre îndreptare, ca astfel cu buna nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire să paşesc spre lumea cea de acolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 CUPRINS