On Line Library of the Church of Greece

PSALTIREA

PROOROCULUI SI IMPARATULUI  D A V I D

După ce zice preotul: Cu mila şi cu îndurările..., fiind luni, începe citeţul din strana cea de rând a citi canonul din Minei al sfântului zilei. Mai citeşte stihurile cântării până la stihul 8: De suflarea Duhului Tău..., iar de la acela începe a ţine stihurile pe 14, şi pune Mineiul cu irmosul pe 6. Deci zicând stihul: De suflarea Duhului Tău..., citeşte irmosul, iar prin bisericile mari îl cântă. După aceea celelalte stihuri împreună cu troparele canonului, tot acelaşi citeţ le citeşte. Apoi ajungând la stihul 14: Spăimântatu-s-au căpeteniile..., încep în cealaltă strană a citi Tricântarea lui Iosif, pe 4. Iar la stihul 18: Împărăţi-va Domnul în veac..., încep a citi altă Tricântare a lui teodor Studitul. Şi sfârşindu-se stihurile, se zice: Slavă..., troparul Treimii, Şi acum..., troparul Născătoarei de Dumnezeu. Apoi stihul: Slavă Ţie, Dumnezeu nostru, slavă Ţie! Şi se citeşte troparul uli teodor Studitul, deoarece cântarea lui are câte cinci tropare. Pe urmă aceeaşi starnă cântă Catavasia, irmosul canonului al doilea.

Cu aceeaşi rânduială se citesc Cântările a 8-a şi a 9-a. Iar Cântarea a 3-a se citeşte aşa: Citeţul, cel ce citeşte Canonul Mineiului, zice stihul: Domnul, din înălţimea cerului va tuna..., apoi troparul canonului şi stihul al doilea: El va da tărie cuvioşilor Lui... şi al doilea tropar al canonului: Slavă..., Şi acum..., cu troparele canonului. După aceea se cântă irmosul Mineiului de la Cântarea a 3-a, pe urmă al canonului. Aşa se face şi la Cântarea a 6-a. Iar la Cântările a 4-a, a 5-a, a 7-a le citim aşa se zice întâi irmosul de la Canonul Mineiului, apoi cele două stihuri de la sfârşit ale cântării, la troparele canonului, şi Slavă... Şi acum... Irmosul nu se acoperă cu cântările, căci el se zice înainte de cântare. Numai după Cântarea a 3-a şi a 6-a se cântă irmosul Mineiului după canono, fiindcă la aceste cântări nu se zice irmosul înainte. Iar la celelalte zile ale săptămânii, afară de luni, se citeşte Cântarea 1 aşa cum s-a arătat că se citeşte Cântarea a 4-a şi a 5-a. Dar la Cântarile, în care va fi tricântare, se cântă la urma canonului catavasia, irmosul Tricântării, cum s-a arătat mai sus.

Ştiut să fie şi aceasta: În tot Sfntul şi Marele Post Octoihul nu se cântă, decât numai duminica. Se pune numai Mineiul şi Tricântarea; dar Cântările, care n-au Tricântare, se citesc numai din Minei, pe 4, iar irmosul nu se numără, măcar de se şi cântă unde nu este Tricântare. Unde însă este Tricântare, se numără cu irmosul pe 6, chiar şi când sunt doi sfinţi.

De asemenea să se ştie, că de se vor întâmpla în zilele săptămânii, afară de sâmbătă şi duminică, în Minei, la rând, doi sfinţi, cântăm stihirile unuia la Vecernie şi ale celuilalt la Toată suflarea..., pe 4, iar canoanele se citesc ale amândurora pe 6. Se cântă irmosul sfântului celui dintâi o dată şi după dânsul se zic trei tropare, iar al Născătoarei de Dumnezeu se lasă la acest canon. Apoi din Canonul sfântului al doilea se zic două tropare în loc de unul, Slavă...troparul al treilea; Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu. Unde vine Tricântare, se citesc canoanele amânduror sfinţilor tot pe 6, cu al Născătoarei de Dumnezeu de la canonul al doilea, cu stihirile cântării, iar Slavă... Şi acum... se zic de la Tricântare, după cum s-a mai arătat.

1. Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal şi pe călăreţ în mare i-a aruncat!

2. Tăria mea şi mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu şi-L voi preaînălţa!

3. Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui.

4. Carele lui Faraon şi oştirea lui în mare le-a aruncat; pe căpeteniile cele de seamă ale lui, Marea Roşie le-a înghiţit,

5. Adâncul le-a acoperit, În fundul mării ca o piatră s-au pogorât.

6. Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat tăria. Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmaşi i-a sfărâmat.

7. Cu mulţimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mânia Ta şi i-a mistuit ca pe nişte paie.

8. La suflarea nărilor Tale s-a despărţit apa, Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete şi s-au închegat valurile în inima mării.

9. Vrăjmaşul zicea: "Alerga-voi după ei şi-i voi ajunge; Pradă voi împărţi şi-mi voi sătura sufletul de răzbunare; voi scoate sabia şi mâna mea îi va stârpi".

10. Dar ai trimis Tu duhul Tău Şi marea i-a înghiţit; Afundatu-s-au ca plumbul în apele cele mari.

11. Doamne, cine este asemenea ţie între dumnezei? Cine este asemenea Ţie preaslăvit în sfinţenie, minunat întru slavă şi făcător de minuni?

12. Întins-ai dreapta Ta şi i-a înghiţit pământul!

13. Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor şi l-ai izbăvit; Tu îl povăţuieşti cu puterea Ta spre locaşul sfinţeniei Tale.

14. Auzit-au neamurile şi s-au cutremurat; frică a cuprins pe cei din Filisteia.

15. Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului, pe conducătorii Moabului cutremur i-a cuprins, şi toţi câţi trăiesc în Canaan şi-au pierdut cumpătul.

16. Frică şi groază va cădea peste ei, şi de măreţia braţului Tău, Ca pietrele vor încremeni, Până va trece poporul Tău, Doamne, Până va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai câştigat Tu.

17. Tu îl vei duce şi-l vei sădi în muntele moştenirii Tale, În locul ce ţi l-ai făcut sălăşluire, Doamne, În locaşul sfânt cel zidit de mâinile Tale, Doamne!

18. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului.

19. Căci caii lui Faraon cu carele şi călăreţii lui au intrat în mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!

Să se ştie că acestă cântare nu se citeşte decât numai în Sfântul şi Marele Post, marţea, şi se citeşte toată până la sfârşit, iar la tropare se zice stihul:

1. "Ia aminte, cerule, şi voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!

2. Ca ploaia să curgă învăţătura mea şi graiurile mele să se coboare ca roua, ca bura pe verdeaţă şi ca ploaia repede pe iarbă.

3. Căci numele Domnului voi preamări. Daţi slavă Dumnezeului nostru!

4. El este tăria; desăvârşite sunt lucrurile Lui, căci toate căile Lui sunt drepte.

5. Credincios este Dumnezeu şi nu este întru El nedreptate; drept şi adevărat este El;

6. Iar ei s-au răzvrătit împotriva Lui; ei, după netrebniciile lor, nu sunt fiii Lui, ci neam îndărătnic şi ticălos. Cu acestea răsplătiţi voi Domnului?

7. Popor nechibzuit şi fără de minte, au nu este El tatăl tău, Cel ce te-a zidit, te-a făcut şi te-a întemeiat?

8. Adu-ţi aminte de zilele cele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute!

9. Întreabă pe tatăl tău şi-ti va da de ştire, întreabă pe bătrâni, şi-ţi vor spune:

10. Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii lui Adam,

11. Atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu; iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel e partea lui de moştenire.

12. Găsitu-l-a în pământ pustiu, în pustiu trist şi cu urlete sălbatice,

13. Şi l-a apărat, l-a îngrijit şi l-a păzit, ca lumina ochiului Său.

14. Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zbor puii săi şi se roteşte pe deasupra lor,

15. Întinzându-şi aripile, a luat pe Israel şi l-a dus pe penele sale.

16. Domnul l-a povăţuit şi n-a fost cu el dumnezeu străin.

17. El l-a aşezat pe înălţimile pământului şi l-a hrănit cu roada ţarinilor.

18. I-a dat să scoată miere din piatră şi cu untdelemn din stâncă vârtoasă l-a hrănit;

19. L-a hrănit cu unt de vacă şi cu lapte de oi, cu grăsimea mieilor, aerbecilor de Vasan, a ţapilor şi cu grâu gras; a băut vin, sângele bobiţelor de strugure.

20. Şi a mâncat Iacob, s-a îngrăşat Israel şi s-a făcut îndărătnic;

21. Îngrăşatu-s-a, îngroşatu-s-a şi s-a umplut de grăsime; a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut şi a dispreţuit cetatea mântuirii sale.

22. Întărâtat-au râvna Lui cu dumnezei străini şi cu urâciunile lor L-au mâniat;

23. Adus-au jertfe demonilor, şi nu lui Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au ştiut, care au venit de la vecinii lor şi pe care părinţii lor nu i-au cunoscut.

24. Iar pe Apărătorul, Cel ce te-a născut, L-ai uitat şi nu ţi-ai adus aminte de Dumnezeu, Cel ce te-a zidit.

25. Văzut-a Domnul şi S-a mâniat şi în mânia Sa a trecut cu vederea pe fiii Săi şi pe fiicele Sale

26. Şi a zis: îmi voi ascunde faţa Mea de la ei şi voi vedea cum va fi sfârşitul lor;

27. Că neam ticălos sunt ei şi copii în care nu este credincioşie.

28. Ei M-au întărâtat la gelozie prin cei ce nu sunt Dumnezeu şi au aprins mânia Mea prin idolii lor;

29. Îi voi întărâta şi Eu pe ei printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mânia printr-un neam fără pricepere.

30. Că foc s-a aprins din pricina mâniei Mele; va arde până în fundul locuinţei morţilor,

31. Va mânca pământul şi roadele lui şi va pârjoli temeliile munţilor.

32. Voi strânge împotriva lor necazuri şi voi cheltui asupra lor toate săgeţile Mele;

33. Istoviţi vor fi de foame şi prăpădiţi de lingoare şi molimă rea;

34. Voi trimite asupra lor dinţii fiarelor, veninul târâtoarelor din pulbere voi trimite.

35. De din afară îi va pierde sabia, iar prin case groaza, pierzând pe tânăr şi pe tânără, pe copilul de ţâţă şi pe bătrânul acoperit de cărunteţe.

36. Am zis: Îi voi împrăştia şi voi şterge pomenirea lor dintre oameni.

37. Dar am amânat aceasta, pentru răutatea vrăjmaşilor, ca să nu se mândrească vrăjmaşii lor

38. Şi să zică: Mâna noastră este puternică şi toate acestea nu le-a făcut Domnul.

39. Că aceştia sunt oameni care şi-au pierdut mintea şi n-au nici o pricepere.

40. O, de ar judeca ei şi de s-ar gândi la aceasta! De ar pricepe ce are să fie cu ei mai pe urmă:

41. Cum ar putea unul să pună pe fugă o mie, şi doi, zece mii,

42. Dacă apărătorul lor nu i-ar vinde şi dacă Domnul nu i-ar părăsi!

43. Căci apărătorul lor nu este ca Apărătorul nostru şi la aceasta chiar vrăjmaşii noştri sunt martori.

44. Că via lor este din viţa de vie a Sodomei şi din şesurile Gomorei;

45. Strugurii lor sunt struguri otrăviţi şi bobiţele lor amare;

46. Vinul lor este venin de scorpion şi otravă pierzătoare de aspidă.

47. Au nu sunt acestea ascunse la Mine? Şi nu sunt ele pecetluite în cămările Mele?

48. A Mea este răzbunarea şi răsplătirea,

49. Când se va poticni piciorul lor;

50. Că aproape este ziua pieirii lor şi curând vor veni cele gătite pentru ei.

51. Iar Domnul va judeca pe poporul Său şi Se va milostivi asupra robilor Săi,

52. Când va vedea că a slăbit tăria lor şi că nu se mai află nici robi, nici slobozi.

53. Atunci Domnul va zice: Unde sunt dumnezeii lor şi tăria în care nădăjduiau ei?

54. Unde sunt cei ce au mâncat grăsimea jertfelor lor şi au băut vinul turnărilor lor?

55. Să se scoale, să vă ajute şi să vă fie ocrotire!

56. Vedeţi, vedeţi, dar, că Eu sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine:

57. Eu omor şi înviez, Eu rănesc şi tămăduiesc şi nimeni nu poate scăpa din mâinile Mele!

58. Eu ridic la cer mâna Mea şi Mă jur pe dreapta Mea şi zic: Viu sunt Eu în veac!

59. Când voi ascuţi sabia Mea cea lucitoare şi va începe mâna Mea a judeca,

60. Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei şi celor ce Mă urăsc le voi răsplăti.

61. Adăpa-voi săgeţile Mele cu sânge şi sabia Mea se va sătura de carnea

62. Şi de sângele celor ucişi şi robiţi şi de capetele căpeteniilor vrăjmaşului.

63. Veseliţi-vă, ceruri, împreună cu El şi vă închinaţi Lui toţi îngerii lui Dumnezeu!

64. Veseliţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui şi să se întărească toţi fiii lui Dumnezeu!

65. Căci El va răzbuna sângele robilor Săi şi va răsplăti cu răzbunare vrăjmaşilor Săi şi celor ce-L urăsc le va răsplăti

66. Şi va curăţi Domnul pământul poporului Său".

l. Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul, înălţată a fost fruntea mea de Domnul Dumnezeul meu şi gura mea s-a deschis larg asupra vrăjmaşilor mei, căci m-am bucurat de izbăvirea Ta.

2. Nimeni nu este sfânt ca Domnul, căci nu e altul afară de Tine; şi nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru.

3. Nu vă lăudaţi şi cuvinte trufaşe să nu iasă din gura voastră.

4. Căci Domnul este Dumnezeul a toată cunoştinţa şi lucrurile la Dânsul sunt cântărite.

5. Arcul celor puternici s-a frânt, iar cei slabi s-au încins cu putere.

6. Cei sătui vor munci pentru pâine, iar cei flămânzi nu vor mai avea foame.

7. Cea stearpă va naşte de şapte ori, iar cea cu copii mulţi va fi neputincioasă.

8. Domnul omoară şi învie; El coboară la locuinţa morţilor şi iarăşi scoate.

9. Domnul sărăceşte pe om şi tot El îl îmbogăţeşte; El smereşte şi El înalţă. El ridică pe cel sărac din pulbere şi din gunoi pe cel lipsit,

10. Punându-i în rând cu cei puternici şi dându-le scaunul măririi,

11. Căci ale Domnului sunt temeliile pământului şi El întemeiază lumea pe ele.

12. Paşii sfinţilor Săi El îi păzeşte, iar nelegiuiţii vor pieri întru întuneric căci omul nu prin putere este tare. Sfânt este Domnul!

13. Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa şi cel puternic să nu se laude cu puterea sa, nici cel bogat să nu se fălească cu bogăţia sa;

14. Ci cel ce voieşte să se laude, cu aceea să se laude că ştie şi cunoaşte pe Domnul şi face judecată şi dreptate în mijlocul pământului.

15. Domnul din înălţimea cerului va tuna peste vrăjmaşii Săi, El va judeca marginile pământului, drept fiind,

16. El va da tărie regilor noştri şi fruntea Unsului Său o va înălţa.

1. Doamne, auzit-am de faima Ta şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale, Doamne, şi m-am spăimântat.

2. Fă să trăiască, în cursul anilor, lucrarea Ta şi, în trecerea vremii, fă-o să fie cunoscută. Dar, întru mânia Ta, adu-ţi aminte că eşti şi milostiv.

3. Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfânt din muntele Paran.

4. Slava Lui acoperă cerurile şi tot pământul este plin de slava Lui.

5. Strălucirea Lui ca fi ca lumina soarelui, din mâinile Lui raze vor izvorî; acolo stă tainic ascunsă puterea Lui.

6. Înaintea Lui merge molima, iar prăpădul vine pe urma Lui.

7. Când se va arăta El, se va clătina pământul, iar când va privi, se vor cutremura popoarele.

8. Munţii cei din veac se desprind din locurile lor, colinele străvechi se smeresc şi pier sub paşii veşniciei Sale.

9. Am văzut corturile lui Cuşan (Etiopia) lovite de groază, iar colibele ţării Madianului sînt cuprinse de cutremure.

10. Oare împotriva fluviilor aprinsu-şi-a Domnul văpaia Sa? Sau asupra marilor râuri mânia Sa? Sau împotriva mării urgia Ta,

11. Când Tu încaleci caii Tăi şi Te sui în carele Tale de biruinţă?

12. Arcul Tău se încordează. Săgeţile Tale sînt jurămintele pe care le-ai rostit.

13. Cu şuvoaiele Tale spinteci pământul. Văzutu-Te-au munţii şi s-au cutremurat;

14. Puhoaie de apă au trecut. Adâncul şi-a slobozit glasul său şi mâinile sale în sus le ridică.

15. Soarele şi luna s-au oprit în locuinţa lor;

16. Ca să facă lumină, săgeţile Tale pornesc şi fulgerele lăncilor Tale fără încetare scapără.

17. Cu mânie Tu păşeşti pe pământ şi întru urgie Tu calci în picioare popoarele.

18. Ieşit-ai ca să zdrobeşti poporul Tău, ca să izbăveşti pe unsul Tău;

19. Doborât-ai acoperişul casei celui fără de lege şi temeliile ei le-ai dezvelit până jos la piatră.

20. Străpuns-ai cu săgeţile tale capul lui Faraon şi al celor care se năpusteau asupra mea ca să mă sfărâme.

21. Cu caii Tăi Tu cutreieri marea, puhoiul întinselor ape.

22. Auzit-am de aceasta şi lăuntrul meu s-a zbuciumat la glasul Tău, tremurat-au buzele mele.

23. Putreziciunea a cuprins oasele mele şi picioarele mele au şovăit.

24. Liniştit voi aştepta vremea marii îngrijorări care va veni peste poporul care ne asupreşte.

25. Smochinul să nu mai înmugurească şi via rod să nu mai dea;

26. Înşelătoare să fie rodirea măslinului, şi ogoarele nimic să nu rodească.

27. Turme să nu mai fie în ţarcuri şi vite în staule niciodată!

28. Ci eu voi tresălta de veselie în Domnul, bucura-mă-voi de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

29. Domnul, Stăpânul meu, este tăria mea; El face picioarele mele ca ale căprioarelor,

30. Pe culmi poartă paşii mei!

1. Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuieşte spre Tine;

2. Căci când îndreptările Tale vor fi pe pământ, cei ce locuiesc lumea vor învăţa ce este dreptatea.

3. Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învaţă ce este dreptatea şi în pământul celor sfinţi va săvârşi strâmbătatea.

4. Doamne, mâna Ta era ridicată, dar ei n-au văzut-o. Vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău şi se vor ruşina. Şi focul hărăzit vrăjmaşilor Tăi îi va mânca.

5. Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut.

6. Doamne, Dumnezeul nostru, am avut peste noi şi alţi stăpâni afară de Tine, dar noi ne vom aduce aminte numai de numele Tău.

7. Morţii nu vor mai trăi şi umbrele nu vor învia

8. Fiindcă Tu le-ai pedepsit şi le-ai nimicit şi ai şters până şi numele lor.

9. Înmulţeşte poporul, Doamne, înmulţeşte poporul şi arată-Te mare, lărgeşte din nou toate hotarele ţării!

10. Doamne, pe Tine Te-au căutat ei în vreme de restrişte, către Tine am strigat în scârba noastră, când Tu ne pedepseai.

11. Ca femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se zvârcoleşte şi strigă în durerea ei, aşa am fost noi, Doamne, cu toţii în faţa Ta.

12. Pentru frica Ta, Doamne, în pântece am luat.

13.Dureri de facere am avut şi am născut vânt.

14. Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere!

15. Căci roua Ta este rouă de lumină şi din sânul pământului umbrele vor învia. Du-te, poporul meu, intră în cămările tale şi închide uşa după tine; ascunde-te puţine clipe, până când mânia va fi trecut!

1. Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, şi El m-a auzit;

2. Din pântecele locuinţei morţilor către El am strigat şi El a luat aminte la glasul meu. Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării şi undele m-au înconjurat;

3. Toate talazurile şi valurile Tale au trecut peste mine,

4. Şi gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi. Dar voi vedea din nou templul cel sfânt al Tău.

5. Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat,

6. Iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu; mă coborâsem până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului erau trase asupra mea pentru totdeauna;

7. Dar Tu ai scos din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu!

8. Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte,

9. Şi la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt.

10. Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul Tău.

11. Dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul.

1. Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci.

2. Că drept eşti în toate câte ai făcut nouă

3. Şi toate lucrurile Tale sunt adevărate, şi drepte căile Tale şi toate judecăţile Tale adevărate.

4. Tu ai dat hotărâri drepte în toate relele ce ai făcut să vină asupra noastră şi asupra cetăţii celei sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul;

5. Că în adevăr şi dreptate ai adus acestea peste noi din pricina păcatelor noastre;

6. Că am greşit şi fărădelege am făcut, depărtându-ne de la Tine.

7. În toate am păcătuit şi poruncile Tale nu le-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne fie bine.

8. Şi câte ai adus şi ai făcut nouă în dreaptă judecată sunt.

9. Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, oameni fără lege şi cei mai răi dintre nelegiuiţi, unui rege nedrept, cel mai rău care este pe pământ.

10. Şi astăzi nu mai putem să deschidem gura; ne-am făcut de ruşine şi ocară robilor Tăi şi celor ce Te cinstesc pe Tine.

11. Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tău, şi nu strica legământul Tău. Nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, pentru Isaac, robul Tău, şi pentru Iacob, sfântul Tău,

12. Cărora le-ai făgăduit, să le înmulţeşti seminţia lor ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării.

13. Căci, Doamne, ne-am împuţinat mai mult decât toate popoarele, şi suntem umiliţi astăzi în tot pământul, pentru păcatele noastre.

14. Şi nu mai avem astăzi nici întâistătător, nici prooroc, nici căpetenie, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârga noastră şi să aflăm har la Tine.

15. Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit să fim primiţi de Tine.

16. Ca ardere de tot de berbeci şi de junci, ca zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa noastră înaintea Ta astăzi, înţelegere să găsească la Tine; că nu este ruşine celor ce nădăjduiesc în Tine.

17. Şi acum urmăm Ţie cu toată inima, şi ne temem de Tine, şi căutăm faţa Ta.

18. Să nu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale.

19. Izbăveşte-ne pe noi cu puterea minunilor Tale şi dă slavă numelui Tău, Doamne!

20. Să se ruşineze toţi cei ce fac rău robilor Tăi; să se ruşineze de toată puterea Ta, şi tăria lor să se sfărâme!

21. Să ştie că Tu eşti Domn, Dumnezeu singur, şi slăvit peste toată lumea.

22. Şi n-au încetat slujitorii regelui, care îi aruncaseră în cuptor, să înfierbânte cuptorul cu catran şi cu smoală şi cu câlţi şi cu viţă.

23. Şi vâlvătaia se ridica deasupra cuptorului, de patruzeci şi nouă de coţi.

24. Şi izbucnind afară, ea a ars pe caldeii care se aflau în jurul cuptorului.

25. Iar îngerul Domnului s-a coborât la Azaria şi la cei trei prieteni ai lui în cuptor,

26. Şi a stins văpaia.

27. Şi le-a suflat în mijlocul cuptorului ca o răcoare de adiere şi de rouă, aşa că focul nu i-a mai atins; nu le-a mai pricinuit nici dureri, nici teamă.

28. Şi acei trei, într-un singur glas, au lăudat, au mărit şi au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând:

29. Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit întru toţi vecii!

30. Binecuvântat este numele cel sfânt al slavei Tale, şi prealăudat şi preaînălţat întru toţi vecii!

31. Binecuvântat eşti în locaşul sfintei Tale slave, lăudat şi preaslăvit în veci!

32. Binecuvântat eşti Tu, Cel ce vezi adâncurile şi şezi pe heruvimi şi lăudat şi preamărit în veci!

33. Binecuvântat eşti pe scaunul împărăţiei Tale şi prealăudat şi preamărit în veci!

34. Binecuvântat eşti pe bolta cerului şi prealăudat şi preamărit în veci!

1. Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

2. Binecuvântaţi pe Domanul îngerii Domnului, cerurile Lui, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

3. Binecuvântaţi pe Domnul toate apele cele mai presus de ceruri, toate puterile Domnului, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

4. Binecuvântaţi pe Domnul soare şi lună şi voi stele cereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

5. Binecuvântaţi pe Domnul ploaie, rouă şi toate vânturile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în vecii!

6. Binecuvântaţi pe Domnul, foc şi căldură, frig şi arşiţă, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

7. Binecuvântaţi pe Domnul, rouă şi zăpadă, gheaţă şi ger, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

8. Binecuvântaţi pe Domnul, brume şi zăpezi, fulgere şi nori, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

9. Binecuvântaţi pe Domnul, lumină şi întuneric, nopţi şi zile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

10. Binecuvântaţi pe Domnul pământ, munţi şi dealuri şi toate cele ce răsăriţi pe ele, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

11. Binecuvântaţi pe Domnul izvoare, mări şi râuri, chiţi şi toate cele ce se mişcă în ape, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

12. Binecuvântaţi pe Domnul toate păsările cerului, fiarele şi toate dobitoacele, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

13. Binecuvântaţi pe Domnul fiii oamenilor, binecuvintează, Israele, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

14. Binecuvântaţi preoţi pe Domnul, slujitorii Domnului, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

15. Binecuvântaţi pe Domnul duhurile şi sufletele drepţilor, cei cuvioşi şi smeriţi cu inima, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

16. Binecuvântaţi pe Domnul Ananie, Azarie şi Misaele, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

17. Binecuvântaţi pe Domnul apostoli, prooroci şi mucenici ai Domnului, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

Binecuvântăm pe taăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul, cântându-I şi preînălţându-L întru toţi vecii!

Să lăudăm. să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preînălţându-L întru toţi vecii!

1. Măreşte, sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

2. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

3. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El!

4. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

5. Coborât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

6. A sprijinit pe Israel, sluga Sa, ca să se aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.

1. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său;

2. Şi ne-a ridicat Mântuitor din casa lui David, slujitorul Său,

3. Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci, din veac,

4. Ca să ne scape de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor care ne urăsc,

5. Şi să facă milă faţă de părinţii noştri, aducându-şi aminte de legământul Său cel sfânt;

6. De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, ca fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor,

7. Să-I slujim Lui în sfinţenie şi în dreptate, în toate zilele vieţii noastre.

8. Şi tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, căci vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti calea Lui,

9. Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii spre iertarea păcatelor lui, prin bunătatea milei Dumnezeului nostru,

10. Cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care şedeau în întuneric şi în umbra morţii,

11. Şi să îndrepte picioarele noastre la calea păcii.

După aceea: Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 12 ori), părinte, binecuvintează.

Şi de este preot, zice otpustul prepţesc, iar de nu este preot, se zice:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Precuratei Maicii tale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, cu ale sfintelor, cereştilor şi netrupeşti puteri, ale sfântului marelui mucenic Ioan de la Suceava, ale precuvioşolor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul şi Nicodim cel sfinţit, ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva, ale sfântului prooroc David şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-mă şi mă mântuieşte pe mine păcătosul, ca un bun şi de oameni iubitor. Amin

După aceea fă închinăciuni câte poţi. Apoi îndeletniceşte-te cu citiri sau cu lucrul mâinilor, cu obişnuita rugăciune:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 CUPRINS