On Line Library of the Church of Greece

Ceaslov

Preotul face începutul, după obicei zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru? Strana: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule? Presfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă? Şi acum? Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori). Apoi Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule? (caută la Rugăciunile Dimineţii).

Şi îndată se zice Canonul Treimii (Troişnicul), al glasului ce va fi de rând. Şi după canon se cântă Troparele Treimice, glasul al 2-lea:

Cuvine-se cu adevărat a lăuda pe Treimea cea întru tot dumnezeiască: pe Tatăl cel fără de început şi a toate lucrător, pe Cuvântul cel împreună fără de început, Care din Tatăl mai înainte de veci fără stricăciune S-a născut, şi pe Sfântul Duh, Cel ce din Tatăl fără de ani purcede.

Cuvine-se cu adevărat a Te slăvi pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul, de Care se înfricoşează şi se cutremură heruvimii şi Te slăvesc puterile cereşti. Cel ce ai înviat a treia zi din mormânt, Hristoase, Dătătorule de viaţă, cu frică Te slăvim.

Să lăudăm toţi cum se cuvine pe Dumnezeu, cu cântări dumnezeieşti: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel Dumnezeiesc, Stăpânia cea în trei Ipostasuri, o Împărăţie şi o Domnie.

Să preslăvim Unimea cea după fiinţă, pe Cea în trei Ipostasuri, pe Care o laudă toţi pământenii şi o slăvesc puterile cereşti, Căreia toţi cu credinţă I se închină.

Domnească începătorie peste heruvimi şi dumnezeiască Stăpânie fără de asemănare peste serafimi, Treime cea nedespărţită în Unime, Ceea ce eşti după adevăr dumnezeiască Stăpânire, pe Tine Te slăvim.

Tatălui Celui fără de început şi Dumnezeu, Cuvântului Celui împreună fără de început şi Duhului mă închin. Fiinţa cea nedespărţită, una împreunată, Unimea cea întreit numărată, cu laude să O mărim.

Fulgerele Tale, cele cu raze strălucitoare, străluceşte-le mie, Dumnezeul meu, Cel ce eşti în trei Ipostasuri, Atotfăcătorule; şi locaş mă arată al slavei Tale celei neapropiate, luminată şi purtătoare de lumină şi neschimbată.

De Care se înfricoşează şi se cutremură heruvimii şi-L slăvesc oştile îngereşti, pe Cel ce din Fecioară în chip de negrăit S-a întrupat, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, cu frică să-L slăvim.

Părinte Atotţiitorule, Cuvinte a lui Dumnezeu, întru tot Duhule Sfinte, o Putere şi un Chip, o Împărăţie, o Dumnezeire şi o Stăpânire, miluieşte pe cei ce se închină Ţie.

Din morţi văzând pe Fiul tău, Preacurată Fecioară, înviat cu cuviinţă dumnezeiască, de bucurie negrăită lumea s-a umplut, pe Acela slăvindu-L şi pe tine mărindu-te.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai marită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Ipacoi al glasului de rând. Doamne miluieşte (de 40 de ori). Slavă? Şi acum? Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează? Apoi citeşte din faţa uşilor împărăteşti, în genunchi, cu faţa spre apus, această

Întru tot puternică şi de viaţă făcătoare şi începătoare de lumină Preasfântă Treime, Care, din bunătate, toată făptura lumii şi pe cea mai presus de lume dintru nefiinţă ai adus-o şi cu purtarea de grijă o şi stăpâneşti; Care, după alte nespuse faceri de bine ale Tale faţă de neamul omenesc, pentru neputinţa trupească ne-ai dăruit nouă pocăinţă, până în clipa morţii, nu ne lăsa pe noi, ticăloşii, să murim în faptele nostare cele rele, nici pe începătorul răutăţilor şi pizmătăreţul şi pierzătorul să-şi râdă de noi. Că ştii, Îndurate, câtă pizmuire şi vrajbă are asupra noastră şi câtă este şi pătimirea şi slăbiciunea şi nepurtarea nostră de grijă. Ci, Te rugăm, nu ne lipsi de bunătăţile Tale pe noi care Te mâniem în toată ziua şi în tot ceasul, prin călcarea cinstitelor şi de viaţă făcătoarelor Tale porunci. Şi toate greşealele noastre, pe care le-am făcut în toată viaţa noastră, până în ceasul de acum, sau cu fapta, sau cu cuvântul, sau cu gândul, ni le lasă şi ni le iartă. Şi ne învredniceşte ca cealaltă viaţă a noastră să o săvârşim întru pocăinţă şi în umilinţă şi în paza sfintelor Tale porunci. Şi cu orice fel de dezmierdare înşelându-ne, în multe chipuri am greşit, şi cu urâte pofte nefolositoare şi vătămătoare amăgindu-ne, ne-am purtat; sau cu mânie şi cu iuţeală dobitoceşte pornindu-ne, am mâniat pe vreun frate al nostru; sau cu limbă slobodă şi neînfrânată în tari curse ne-am prins; sau cu vreuna din simţirile noastre, sau cu toate, de voie sau de nevoie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, sau din înfierbântare, sau din deprindere, nebuneşte am alunecat; sau cu gânduri viclene şi cu ştiinţă deşarte ne-am spurcat; sau cu orice chip de greşeală am păcătuit, din aducere aminte şi din obiceiul cel rău şi cumplit; iartă-ne nouă şi lasă toate, întru tot Îndurate, Preabunule şi mult-Milostive. Şi ne dăruieşte, Bunule, deşteptare şi putere, ca să facem voia Ta cu bună plăcere şi în chip desăvârşit. Că din răutatea cea din noapte şi întunecată, cu vederea luminii, prin pocăinţă să ne schimbăm şi în lumină cu bunăcuviinţă să umblăm, şi curaţi faţă de iubirea Ta de oameni arătându-ne noi, nevrednicii, să Te lăudăm şi să te slăvim în veci. Amin.

După terminarea rugăciunii, sculându-se, preotul zice: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie.

Strana: Slavă? Şi acum? Doamne miluieşte (de 3 ori). Binecuvintează!Preotul:

Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor. Amin.

Apoi preotul îşi ia cuvenita iertare şi, întorcându-se iarăşi cu faţa spre răsărit, zice ectenia: Să ne rugăm pentru?, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele.

 CUPRINS