On Line Library of the Church of Greece

Ceaslov

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui.

Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale.

Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milăşi cu îndurări.

Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale.

Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv.

Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia.

Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,

Că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul.

Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul.

Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.

Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori.

Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său.

Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul;

Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui

Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.

Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.

Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Strana întâia: Slavă..., Strana a doua: Şi acum..., Şi iarăşi strana întâia:

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Bine eşti cuvântat, Doamne.

Laudă, suflete al meu, pe Domnul.

Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.

Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.

Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.

Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui,

Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;

Cel ce face judecată celor năpăstuiti; Cel ce dă hrană celor flămânzi.

Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;

Domnul îndreapta pe cei gârboviţi; Domnul înţelepţeşte orbii; Domnul iubeşte pe cei drepţi;

Domnul păzeste pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătosilor o va pierde.

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul Tău, Sioane, în neam şi în neam.

Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, şi ai primit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.

Trebuie să se ştie că în Postul Mare nu se citesc psalmii de la Obedniţă, ci după rugăciunea: Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... (de la sfârşitul Ceasului al nouălea), strana cea rânduită începe: Întru împărăţia Ta, când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta. Şi îndată Fericiţi cei săraci cu duhul... După fiecare fericire se cântă stihira: Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta, pe glasul al 8-lea, cu cântare dulce şi cu glas lin şi rar până după: Slavă... Şi acum...

Întru împărăţia Ta, când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi când vă vor ocărâ şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri

Şi de este Post, amânduoă stranele împreună cântă cu umilnţă: Pomeneşte-ne pe noi, Doamne... în trei stări, cu 3 meatnii mari.

Iar de nu este Post, se citeşte degrab aşa:

Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru împărăţia Ta.

Ceata îngerească Te laudă pe Tine şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Stih: Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă veţi lumina, şi feţele voastre nu se vor ruşina.

Ceata îngerească Te laudă pe Tine şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor, cu toate cereştile puteri, Te laudă pe Tine şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Şi acum... Cred într-unul Dumnezeu... (caută la Miezonoptica din toate zilele)

Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşealele nostre, cele de voie şi cele fărăde voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un bun şi de oameni iubitor.

Tatăl nostru... Apoi condacele, după obicei, ce sunt după zilele săptămânii şi al sfântului al căruia este hramul. Iar de este hramul Domnului Hristos, se zice mai înainte condacul hramului, apoi al zilei şi al sfântului, a căruia sete ziua, dacă are.

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată milocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Iar de va fi hramul Născătoarei de dumnezeu, se sfârşeşte aşa: Şi acum..., al hramului.

 CUPRINS